Lucruri uzuale care se întâmplă cu băncile din România

În primul caz, aveam un card care trebuia să ajungă la mine. Nu a ajuns. Am fost în sucursală și am transmis că nu a ajuns. Mi-au transmis că va ajunge înapoi și va fi distrus. După cinci luni, cardul îmi aparea ca activ în aplicație. Conversația ulterioară cu reprezentanții băncii e aiuristică.

În al doilea caz, am fost sunat de la numărul de telefon alocat call center-ului băncii cu privire la o problemă pe care într-adevăr o aveam, pentru care solicitasem asistență. Nu ne-am înțeles la primul apel și am sunat înapoi. Mi-au spus că nu m-au sunat și, deși problema era reală, nu aveau cum să mă ajute.

În al treilea caz, primirea raportului de evaluare pentru un credit după șase luni, la cerere. Multiple pasaje din raport nu reflectă realitatea. Mai mult, raportul este redactat la mișto, căci lipsesc toate referințele, obligatorii conform legii, inclusiv cu privire la riscurile și pericolele din zonă.

În al patrulea caz, mă trezesc peste noapte cu toate depozitele desființate și banii respectivi, o sumă mică, în contul curent. Nicio explicație din partea băncii, din contră m-am trezit cu limitarea accesului la unele servicii incluse în pachet.

În al cincilea caz, primesc mai multe emailuri că am solicitat ștergerea tokenurilor asociate unor carduri și că le-au șters. Nu am solicitat ștergerea. Iau legătura prin intermediul canalelor lor cu această problemă și primesc un răspuns că „pot fi șterse”, evitând esențialul – cine a solicitat și cum a fost luată decizia, întrucât nu am fost eu.

În al șaselea caz, pentru o persoană juridică, dispar informații disponibile online cu privire la tranzacțiile efectuate, iar unele fișiere generate online, prin intermediul canalelor băncii, sunt corupte, probabil și infectate.

În al șaptelea caz, aplicația băncii, descărcată în telefon, operează alte procese prin telefon, fără informarea utilizatorului, fără aprobarea deținătorului utilizatorului, și în mod clar ilegal – aproape peste tot pe planetă. Practic funcționa ca o aplicație de spionaj. Mai mult, transmitea informațiile accesate către alte destinații.

Mai sunt câteva evenimente, dar nu îmi vin acum în minte. Pentru toate aceste problemă soluția este simplă: transpunerea și/sau aplicarea în legislația internă a obligațiilor apartenenței legale bazate pe apartenența la Uniunea Europeană.

Cuprind multe domenii, dar sunt obligații de drept internațional pe care le avem.

Alte capitole se pot referi la furnizorii de semnături electronice, la situația de pe piața locală a energiei, care contrar practicilor europene, duce la prețuri mai mari, subvenționate de stat, sau la situația de pe piața telecomunicațiilor.