Capcana electricului pentru România actuală

Capcana electricului pentru România actuală

România are în prezent vreo 440 de stații de încărcare electrică, de vreo 100 de ori mai puține decât au state mari ale UE cum ar fi Germania sau Franța. Câteva zeci de mii au fost anunțate a fi înființate prin programele Planului național de redresare și reziliență. Acestea ar aduce numărul la unul decent, care ar permite și celor mai sceptici să alunge o parte din argumentele împotriva automobilelor electrice.

Totuși, EV-urile nu sunt un panaceu pentru probleme de mobilitate curată din România. Sunt importante argumente care ar trebui să prezinte o poziție mai degrabă realistă asupra adoptării automobilelor electrice în România și, totodată, prin susținerea unei bune cote de automobile pe combustibili fosili în această țară. În condițiile în care în prezent ai multe localități rurale cu probleme de acces la carburanți, unele cu zeci de mii de oameni, ideea stațiilor de încărcare EV la 60 de kilometri pare utopică.

Geografia României este principalul motiv pentru care este nevoie de o abordare segmentată față de viitorul mobilității din România. Populația țării este răsfirată pe largi suprafețe, aducând costuri suplimentare pentru instalarea și menținerae infrastructurii de alimentare electrică. De altfel, o problemă semnificativă ține de autonomia acestor autovehicule, ridicând probleme pentru multe persoane care nu trebuie pedepsite că locuiesc în Bihor, Alba, Gorj, Bacău sau Dolj. Sunt mulți cetățeni care vor avea o problemă în a alimenta și a susține activitățile economice din care își susțin viața. Densitatea stațiilor de încărcarea nu va rezolva problema.

Apoi mai avem o problemă ce ține de capacitățile electricelor în prezent. Mașina electrică a fost inventată pentru mediul urban și pentru legăturile interurbane ori între urban și semiurban. Profilul național este ușor dificil la noi, existând probleme privind satisfacerea nevoilor de mobilitate și transport chiar și într-un mare hub precum Bucureștiul. Mai mult, acestea au nevoie de o infrastructură și de o mobilitate executată impecabil, ceea ce nu va fi cazul nici în zone precum București-Ilfov în următorii 15 ani, până când UE vrea să impună oprirea noilor mașini pe diesel și benzină.

Dar vorbind despre capacități, apar și întrebări serioase privind cele ale caminoanele de intervenție electrice sau ale tractoarelor care vor trebui folosite în agricultură. Chiar și curierii vor avea anumite dileme pentru anumite curse, unde autovehiculele electrice vor fi insuficiente și va fi nevoie păstrarea alternativei pe combustibili fosili. Diferențele se vor vedea în preț, urmând a fi pedepsite variantele non-eco.

Problema subvențiilor pentru carburanții fosili și costul electricității. Reducerea sprijinului pentru fosili va duce prețurile acestora în sus, lovind în populația care are nevoie cel mai mult de carburanți ieftini pentru a asigura activități economice de bază. Puțini se gândesc la această nevoie din România, mult mai asemănătoare zonelor republicane și democrat-agrare din SUA decât zonelor urbane costiere sau Europei de Vest. Costurile combustibililor fosili vor fi trimise în sus de războiul cu cei ecologici. În acest context, ca garanție, devine mai importantă deținerea unor capacități naționale de producție și rafinare, sprijinite adecvat.

Desigur că apare și problema de cost pentru electricitate. În prezent, cerințele de electricitate sunt la nivel record fără mașini electrice. Importăm electricitate, iar producția este departe de a fi cea ideală. Limitate sunt și capacitățile de transport. În PNRR sunt prevăzute foarte puține investiții pentru infrastructura care ar trebui să susțină o lume electrică. Legile de bază ale economie spun foarte clar că prețul este determinat, în esență, pe o piață liberă, de cerere și ofertă. Iar dacă impui control al costurilor, s-ar putea să ai penurie ori falimentul industriilor implicate în aprovizionarea și importarea electricității. Este nevoie de sute de miliarde de investiții pentru a satisface această nevoie în mod adecvat. Fondurile acestea vor trebui luate de undeva. Iar fără ele costurile oricum sunt mai mari, inacceptabil de mari. Am văzut șocul din acest an cu inflație europeană unică a prețurilor electricității.

Mai sunt și alte probleme. Este important să nu cădem în capcana electricului pentru România actuală. Nici nu am intrat în discuția despre costurile sociale (de care se tem cel mai mult decidenții de la Bruxelles, căci s-ar putea lăsa cu multă violență), despre adevăratele costuri ecologice ale acestei lumi electrice, ori despre satisfacerea nevoilor în situații de criză (până la urmă sunt probleme care pot lovi sistematic tehnologiile electrice pentru care nu există încă soluții, probleme mai ușor de instrumentat inclusiv de inamici, chiar și de la distanță).

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *