Când anchetăm privatizările?
Ne-am obișnuit că în România nu există justiție și că sistemul judiciar s-a dovedit util doar pentru a extrage rente nesimțite din bani publici, pentru a proteja clanurile mafiote aflate la putere și pentru a avea pe hârtie un sistemul de justiție.
Interludiu despre justiția pe filieră politică
Altfel nu se explică cum soția președintelui Iohannis, implicată într-un dosar penal, beneficiază de clasarea dosarului tocmai în ziua în care se interesează niște jurnaliști ce se mai aude. Fapta s-a prescris, deci nu ne mai pasă de justiție, este mesajul transmis de procurori și judecători, în mulțumirea politicienilor de carton. Mai mult, spune tot Libertatea, dosarul este folosit pentru gestionarea relațiilor dintre un procuror șef plagiator și președintele. Și când te gândești că sistemul judecătoresc din Constituția României de astăzi nu ar trebui să fie o măciucă politică pe model stalinist. Dar stai că nu este tot. Un criminal condamnat la 16 ani de închisoare în 2016 a mai primit un an pentru ultraj – din închisoare, i-a transmis președintelui o scrisoare în care președintele era amenințat cu moartea (Agrepres). Ultrajul este una dintre infracțiunile contra autorității care se pedepsește conform Codului Penal. E normal, există peste tot în lume, are o logică1. Acum pot să întreb și eu, pe lângă subiect, cum se face că alți politicieni, înalț oficiali sau funcționari publici care se confruntă cu probleme similare, amenințări peste amenințări în întreaga țară, nu atrag deloc atenția justiției?
Când anchetăm privatizările?
În România, nu știm dacă investitorii care au beneficiat de privatizări în anii 1990, 2000 și până în prezent și-au respectat condițiile contractuale. Nu știm nici dacă statul și-a respectat îndatoririle. Așa se face că multe privatizări au însemnat distrugerea unor companii strategice în locul restructurării lor. Cei care au supervizat aceste procese de distrugere au beneficiat de complicitatea guvernanților și inacțiunea castei din justiție.
O știre vine din Bulgaria:
„Noul procuror general al Bulgariei a ordonat miercuri revizuirea intregului proces de privatizare care a urmat caderii comunismului, informeaza presa locala.” (Ziare.com)
Când vorbim despre procesul de privatizare după căderea regimului comunist din România, vorbim despre multe tunuri economice date cu participarea partidocrației românești. Unii au beneficiat chiar sprijinul statului pentru uitarea acelor tunuri economice, desi în afacerile publice nu există uitare. Nu, nu există. Mai mult, avem o latură împortantă de securitate națională, chiar în paradoxul românesc în care mulți securiști au contribuit la distrugerea unor active strategice și au câștigat de pe asta. Teoretic, ar trebui să lucreze pentru stat actualii și pentru prosperitatea națiunii.
RFI scoate în evidență câteva probleme cu astfel de abordări de anchetare a privatizărilor, aruncând în luptă „populismul” și cu un titlu emoțional „nostalgia dăunează economiei de piață”. Articolul este sponsorizat de o societate de administrare a investițiilor înființată în 1994, CertInvest. Critica publicată de canalul de comunicare externă al statului francez în România este super-superficială.
Se întreabă, de exemplu, în cât timp va fi anchetată privatizarea a 2.000 de firme de stat. Este irelevantă întrebarea pentru că acolo unde justiția funcționează se merge până la capăt. De-asta nimeni nu scapă de la plata în SUA, în Regatul Unit și, mai nou, în Rusia, chiar dacă vorbim de demersuri efectuate pe parcursul mai multor ani. Cei care au furat au lăsat urme – case la Monaco, vile în Carpați, conturi offshore și lista poate continua. Ai ce recupera și ai instrumentele legale. În plus, putem să ne uităm la Polonia și au rezolvat aceste probleme.
Când anchetăm privatizările este un subiect despre justiție, nu despre populism. De altfel, cei care și-au îndeplinit cu bună credință obligațiile pe care le aveau din privatizare se vor putea simți îndreptățiți după 30 de ani de nedreptate, plecând de la premisa lipsei vreunei agende obscure. Și vor fi îndreptățiți și cei care au fost forțați să plece din țară în acest context, precum și cei care au lucrat și au plătit dezvoltarea acestor proiecte.
Când anchetăm privatizările?
- „Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.”, conform articolului 257, al. 1, din Codul Penal [↩]