Când amiciția franco-germană afectează securitatea Uniunii Europene

Când amiciția franco-germană afectează securitatea Uniunii Europene

Uniunea Europeană se află sub un asalt al unor mari puteri asupra regulilor de funcționare. Dimensiunea politică estea cea sub care se duce o mare parte din conflict, dar nu scapă cea instituțională. Amintesc două cazuri din săptămâna care se încheie în care amiciția dintre Franța și Germania afectează securitatea Uniunii Europene; două poziții profund antieuropene, uneori pro-ruse, ale celor două state când interesele lor economice puteau fi puse pe altarul bunăstării întregii Uniuni.

Aplicarea imparțială a legii și protejarea concurenței pe piață de către Comisia Europeană criticate de Franța și Germania în cazul achiziției Alstom de către Siemens

Uniunea Europeană a aplicat în mod imparțial legislația care protejează libera concurență pe piața europeană în cazul achiziționării firmei franceze Alstom de către Siemens. Deși UE protejează astfel interesele consumatorilor și competiția între giganții de pe piețele feroviare europene, decizia luată de Comisia Europeană a fost puternic criticată de oficialii guvernamentali francezi și germani, precum și de mediul de afaceri din aceste două țări.

În decizia sa, Comisia Europeană explică că cei doi giganți economici ai Franței și Germaniei nu au reușit să ofere asigurările necesare că vor exista remedii pentru soluționarea îngrijorărilor privind afectarea concurenței pe piață și creșterea prețurilor pentru consumatorii europeni în urma fuziunii. În privința sistemelor de semnalizarea, Comisia Europeană amintește că achiziția va elimina un competitor puternic de pe piață și va genera un actor dominant pe piață. În privința trenurilor de mare viteză, Comisia a transmis că tranzacția ar fi redus numărul de furnizori, contribuind la reducerea semnificativă a competiției și la vulnerabilizarea consumatorilor europeni.

De asemenea, Comisia Europeană a demontat acuzația oficialilor francezi, germani și a acoliților acestora care au adus ca argument competiția venită din China, arătând că nu există acest pericol pe piața europeană în acest moment și că va fi nevoie de foarte mult timp până când această competiție va fi credibilă.

Mesajul autorităților europene a avut  un impact și  în plan politic în perspectiva alegerilor europarlamentare. Decizia Comisiei Europene privind interzicerea achiziției Alstom de către Siemens a fost criticată și de candidatul cotat cu cele mai mari șanse pentru pentru președinția Comisiei Europene, Manfred Weber, spitzenkandidat al Partidului Popular European (PPE/EPP, susținut și votat de PNL, PMP și UDMR în cadrul Congresului PPE) la alegerile europarlamentare. Într-o viziune mercantilistă, liderul PPE amintește de piedica adusă de Comisie în fața creării unor campioni europeni, doar că ceea ce ascunde este faptul că o astfel de fuziune ar reduce concurența pe piața europeană, un principiu fundamental pentru o bună funcționare a economiilor de piață.  Apărearea companiilor europene pe plan internațional nu înseamnă fragilizarea economiei de piață pe plan european, vulnerabilizarea intereselor consumatorilor europeni și renunțarea la principiile aplicării în mod imparțial a legii.

Nord Stream 2, mai multe gaze rusești pentru piața europeană datorită amiciției franco-germane

A doua decizie se referă la presiunea pusă de Germania pe România și Franța în privința unui vot în cadrul Consiliului Uniunii Europene care ar afecta gazoductul ruso-german Nord Stream 2, proiect care urmează să fie supus negocierii cu Parlamentul European după ce a fost stabilit mandatul de negociere al Consiliului UE.

Presa din România, G4media.ro și Antena 3, în special, au relatat presiunile puse de liderii politici germani, printre care și prin cancelarul Angela Merkel, pe cei din România, având în vedere stabilirea mandatului de negociere al Consiliului UE în privința amendării directivei europene privind gazul.

Situația s-a precipitat după ce a Germania pierduse minoritatea de blocaj împotriva amendării directivei.

Proiectul Nord Stream 2 este implementat de un consorțiu condus de compania rusească Gazprom și având ca parteneri companiile germane Uniper și Wintershall, compania anglo-olandeză Shell, compania austriacă OMV și cea franceză Engie.

Germania, Austria și Olanda sunt principalii promotori ai gazoductului finanțat de Gazprom care ar afecta uniunea energetică europeană și ar afecta securitatea energetică a statelor din nordul și estul UE. Frica acestora ar fi fost aplicarea regulilor europene asupra proiectului. Dacă mai adăugăm prețul avantajos pe care îl practică Rusia cu Germania comparativ cu alte state ale Uniunii Europene, deși regula generală este să nu fie segmentate aceste piețe pe criterii naționale, cele mai afectate state sunt cele din estul Europei: primesc gaz rusesc și din est și din vest, plătesc și mai mult, sunt și mai nesigure. Ca furnizor extern de gaze naturale, Rusia are o pondere ridicată comparativ cu ceilalți furnizori, iar Nord Stream 2 nu ar face altceva decât să consolideze această poziție.

Soluția de compromis găsită de Franța și Germania să înlocuiască autoritatea Comisiei Europene asupra regulilor de funcționare ale proiectului gazoductului de 1.225 de kilometri Nord Stream 2 cu mutarea responsabilității de reglementare a gazoductului asupra țării unde sosește acesta. Prin urmare, în acest caz particular, Germania, principalul beneficiar, va avea responsabilitatea aplicării reglementărilor asupra gazoductului Nord Stream 2, însă sub supravegherea Comisiei Europene și a Curții de Justiție a UE și consultându-se cu țările vecine. Mai bine de jumătate din țările UE și-au exprimat opoziția față de proiectul Nord Stream 2, proiect care trimite UE și mai aproape de robinetul gazelor din Rusia, consolidând dependența Europei de Rusia pentru asigurarea furnizării de gaze naturale.

În timp ce majoritatea statelor din UE încearcă să își asigure securitatea energetică prin diversificarea furnizorilor externi, Germania își pune propriile interese pe primul loc când este vorba de interese economice. Funcțional, Germania și UE vor deveni și mai dependente de sursele de energie din Rusia, stat care folosește resursele naturale ca armă politică și strategică pentru promovarea propriilor interese. În timp ce președintele Consiliului European Donald Tusk amintea că proiectul este în opoziție cu obiectivele și interesele UE, Merkel și Putin lucrau la atingerea acestui proiect comun.

În ultimii 15 ani, Rusia a folosit de mai multe ori furnizarea de gaze naturale ca parte a arsenalului dintr-un război hibrid împotriva statelor europene față de care avea interese comerciale și de altă natură (2006, 2009, 2014, 2018 sunt ani în care a fost blocată furnizarea către vecini). Nu numai că statele europene devin mai dependente de interesele Rusiei, dar mai și trimit miliarde de euro ca plată unui regim revizionist, care a ocupat și anexat ilegal un vecin al UE. Deși existau alte alternative mai eficiente și care sporeau securitatea energetică a Uniunii, beneficiile economice ale celor două state din UE par să primeze.

Concluzii data viitoare.