Căderea comunicării

Căderea comunicării

Se emite mult, dar lipsește comunicarea. La nivel societal. Efectele sunt mai puțin simțite la nivel individual, ci la nivel colectiv, la nivel de comunitate, societate, cum dorim să o numim. Rămân în România unele dintre cele mai închegate comunități foarte puține, exemple oferind minoritățile. Se emite foarte mult, de multe ori aceste mesaje ajung la destinatar, dar se descută mai rar în profunzime. Aceleași exprimări pot avea semnificații foarte diferite, nu doar în funcție de context, canal, cod, ci și între grupuri.

Grupurile politice oferă exemple în acest sens, imposibil de conectat coerent discursul la care rezonează simpatizanții AUR cu cei ai USR, ai PNL și PSD cu cei ai USR, ai UDMR cu AUR și așa mai departe. Apare și un deficit conceptual care blochează o comunicare eficientă. Fără comunicare eficientă, nu există dialog, fără dialog, nu există înțelegere, fără înțelegere, nu există potențial de acțiune comună, mai ales de acțiune colectivă.

Despre fracturile sociale generate de căderea comunicării în comunități s-a scris mult. Lipsește însă acțiunea pentru a remedia această problemă. De fapt, întrebarea este dacă este percepută. Mai sunt capabili să discute susținătorii unui partid urban cu cei ai unui partid de provincie, deși partajează aceeași structură statală și, în mare, o cultură comună? Este mai simplu să polarizezi decât să construiești poduri, mai simplu să oferi generalizări decât să îndemni de la aprofundarea problemei, mai simplu să ceri justiție în stradă decât să verifici cauzele impunității. Iar polarizarea nu oferă altceva decât nevroze colective, lipsă de respect, divizare pe multiple fronturi, dezumanizarea celuilalt, ură și tensiuni crescânde. Evident, acestea sunt corelate cu calitatea vieții (calitatea sănătății, a mediului în care trăim, a serviciilor publice, a participării publice, durata de viață, etc.).

Cum putem defini o foaie de parcurs care să restabiliească încrederea și eficiența comunicării (dincolo de ce se predă și se învață la facultățile de comunicare) este o altă temă. Nu este nevoie doar de implicarea activă a unor lideri politici, economici și culturali, dar și de o amplă campanie de conștientizare. Se poate construi pe baza unor teme reale.