AUKUS și regimul neproliferării nucleare

AUKUS și regimul neproliferării nucleare

Acordul strategic în materie de securitate între Statele Unite, Regatul Unit și Australia, soldat o înțelegere de aproximativ 100 de miliarde de dolari pentru dotarea Australiei și oferirea sprijinului pentru menținerea unor submarine nucleare este criticat pentru riscurilor la adresa regimului neproliferării nucleare în Indo-Pacific. Cât de adevărat este?

Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare (NPT) stabilește obligația fiecărui stat de a nu transfera altor recipienți orice fel de arme nuclare sau dispozitive nucleare explozive, ori să controlese aceste două categorii direct sau indirect. De asemenea, interzice încurajarea altor state nenucleare să fabrice sau să achiziționeze arme nuclare sau alte dispozitive nucleare explozive, precum și să aibă controlul asupra unora de acest fel.

La nivel tehnic, la prima vedere, propunerea nu încalcă Tratatul privind neproliferarea nucleară. Australia, un stat nenuclear, va avea acces doar la sistemele de propulsie nucleară folosite de noile dotări ale armatei. Conform acordului cu Statele Unite și Regatul Unit, reactoarele ce vor fi folosite de Austrlia ar urma să fie deja alimentate pentru perioada operare a submarinului, urmând ca la final să fie întoarse furnizorilor.

Există însă posibilitatea de a folosi, în anumite condiții, materialul nuclear de la aceste sisteme de propulsie pentru a activități nucleare asociate regimului de neproliferare, caz în care alte clauze ale regimului de neproliferare, asociate cu un control și o monitorizare mai strictă la nivel multilateral prin intermediul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, sunt necesare. Însă Australia va trebui să își dovedească angajamentul în această privință, indiferent de opțiunea aleasă pentru transferul reactoarelor nucleare, pentru a nu intra într-o zonă a portițelor legale din tratat.

În prezent, doar șase state dețin submarine propulsate de sisteme nucleare: Statele Unite, Rusia, China, India, Franța și Regatul Unit. Niciun stat în afara unor puteri nucleare nu deține până acum submarine propulsate nuclear, Australia urmând a fi primul.

Există dezbateri în mediul de securitate internațională asupra implicațiilor acestei mișcări a Australiei în raport cu angajamentele sale și ale Statelor Unite față de NPT, în privința angajamentelor bilaterale de natură legală pe relația Australia – Statele Unite, precum și în raport cu Tratatul privind zona liberă nucleară din Pacificul de Sud (cel din urmă interzice achiziționarea, posesia, staționarea și testarea armelor nucleare în zona delimitată de tratat, însă obiectul acordului AUKUS scapă prevederilor).

Dincolo de parteneriatul strategic afișat prin intermediul AUKUS, rămâne de văzut dacă regimul multilateral de neproliferare va fi consolidat după această mișcare geopolitică majoră. Rămâne de văzut și în ce măsura va încuraja o cursă a înarmării nucleare în Indo-Pacific și în ce măsură va încurajara, de asemenea, alte state să solicite angajamente de securitate similare. Indo-Pacific nu este regiunea Golfului, a Mării Mediterane sau a Mării Negre, dar dacă este posibil acest transfer acolo, de ce nu ar fi pus și pe alte agende?