Afganistanul arată nevoia unei armate europene

Afganistanul arată nevoia unei armate europene

În câteva zile de la retragerea trupelor americane, talibanii au cucerit largi părți ale Afganistanului, ajungând să controleze un teritoriu pe care nu l-au mai avut din 2001. Capitala Kabul a rămas principalul reper de rezistență al trupelor guvernamentale. Orașe după orașe, provincii după provincii, înaintarea acestora nu poate fi oprită. 

Cele mai multe reprezentanțe occidentale au fost deja închise, iar cetățenii acestor țări alertați să părăsească pe orice cale posibilă Afganistanul. Statele Unite își trimit trupele pentru a evacua personalul rămas în cadrul reprezentanței, în timp ce acesta este deja într-o alertă privind efectele posibile ale cuceririi clădirii ambasadei. 

Pe lângă un sprijin popular, talibanii se bucură și de un sprijin regional semnificativ. Încă de dinaintea retragerii trupelor americane, aceștia au fost invitați la discuții cu China pentru a stabili o relație „reciproc avantajoasă”. Deși occidentalii spun că nu poate fi recunoscut un guvern taliban care vine la putere prin cruzime, China, Rusia sau Pakistanul nu au astfel de probleme. 

Colapsul în câteva săptămâni a structurii statale construite în ultimii 20 de ani era dificil de închipuit, chiar dacă era cunoscut faptul că încă mai rămăsese vreo 30-40% din teritoriul afgan sub controlul talibanilor. Dacă nu au fost încă executați, mulți oficiali ai puterii de la Kabul și-au dat demisia, au schimbat armele sau au fugit cât au mai putut. 

Joe Biden le-a transmis celor de partea guvernului recunoscut de comunitatea internațională că este timpul să se descurce și să lupte pentru ceea ce își doresc. Doar că lupta este pierdută la câteva săptămâni de la retragere. Mai mult, chiar Statele Unite au anunțat că vor negocia cu talibanii pentru a menține un minim nivel de siguranță fizică pentru lucrătorii din ambasadă. Față de Donald Trump, planul lui Biden nu a mai inclus sprijin off-the-ground pentru trupele de securitate ale conducerii Afghanistanului. 

Cu fiecare zi care trece, sute de mii de noi oameni își văd a doua zi pusă în pericol, deja s-au adunat milioane de persoane strămutate. Talibanii înaintează realizând masacre. Reportajele de la fața locului despre crimele împotriva umanității pe care aceștia le produc sunt clare. Milioane de oameni care credeau că pot construi o societate inclusivă în Afganistan se văd acum lipsiți de speranță și cu viața în pericol. Opțiunea acestora rămâne de a-și părăsi țara. Despre drepturile fetelor și femeilor, aceștia nu există sub regimul jihadist taliban. 

Cucerirea Afganistanului de către talibani va aduce un val migraționist în fața căruia Uniunea Europeană nu se poate apăra. Nu are o forță militară comună sau o armată europeană care să îi permită să își apere interesele vitale atunci când este cazul. Doar că este o diferență semnificativă în prezent față de momentul 2015, când criza refugiaților aproape a dus la dezintegrarea UE: talibanii vor avea sub control un teritoriu și o populație mult mai largă față de cea avută de Daesh. 

Poate crimele lor nu beneficiază de case de producție la fel de performante ca Daesh, însă magnitudinea contează. Oamenii vor migra spre Europa, nu spre China, Rusia, Pakistan sau Iran. De altfel, statele pe care le întâlnesc ar avea stimulente să se asigure că ajung la porțile Uniunii Europene, unde ofițerii Frontex și au autorităților europene nu vor putea face față câtorva milioane de oameni în căutarea siguranței. Iar migrația este instrumentalizată de regimuri ostile, după cum acum o săptămână s-a văzut clar cum Belarusul și Irakul conlucrau pentru forțarea granițelor europene din Lituania. 

Criza din Afghanistan ne arată că avem nevoie de armată europeană pentru apărarea intereselor vitale ale Uniunii Europene și, mai ales, pentru garantarea securității europene în fața unor astfel de provocări. Iar când discutăm de armată europeană este nevoie evident de mai mult decât de cooperare permanentă, busole strategice sau analize comune. Este nevoie de instrumente practice, capabile de intervenții rapide și de lungă durată, susținute de toate statele membre UE, nu doar de câteva în urma inițiativei franceze, orientate pentru protejarea Europei.