CCRmania

CCRmania

Fostul președinte al Curții Constituționale a României a avut un interviu mai teoretic cu autorii de la PressOne.ro, în care a răspuns la principalele întrebări care se află pe agenda publică referitoare la rolul CCR, rolul judecătorilor și principalele subiecte pe care Curtea le-a avut de soluționat în trecutul recent.  Recomand lectura acelui articol, deoarece respectă o serie de criterii de obiectivitate și neutralitate asupra dezbaterilor politice privind Curtea Constituțională.

Mi-a atras atenție un grafic publicat de PressOne.ro, bazat pe datele din rapoartele de activitate ale CCR privind evoluția sesizările la CCR privind constituționalitatea legilor înainte de promulgare. Materialul este foarte bun pentru a reflecta anumite dinamici socio-politice din România. Vorbim de o curte-jucătoare, așa cum amintește fostul judecător constituțional, dar și de o activitate mai degrabă forțată, având în vedere modul ei de funcționare.

Cum am ajuns la explozia de sesizări privind constituționalitatea legilor și privind conflictele juridice pe care trebuie să le soluționeze?

Relatarea făcută de PressOne.ro indică procesul de legiferare al Parlamentului prin care Curtea a primit în competență plângerile de neconstituționalitate ale Parlamentului, precum și apariția unor fenomene noi în dinamica politică: mai multă necesitate de mediere politică, mai puțină seriozitate în privința unor atribuții, reducerea consensului politic (nerespectarea înțelegerilor și cutumelor parlamentare), mai puțină cooperare loială și negocieri între instituții, în principal.

În aceste explicații sunt utile parțial în explicarea evoluției numărului de sesizări.

Vedem o evoluție diferită a raportării actualei opoziții față de arbitrul constituțional, ceea ce nu este neapărat de bine. Preferința pentru un arbitru în locul dialogului politic pune sarcini pe activitatea Curții Constituționale, unele îngreunând toată activitatea arhitecturii instituționale a României. Deciziile CCR sunt foarte formale, necesită o privire amănunțită și demararea unor proceduri pentru corectarea constatărilor Curții.

Am putea adăuga la nivel politic și lipsa unei coabitări între principalele forțe politice, având în vedere sesizările depuse de Președintele României, cât și de opoziția politică (în raport cu majoritatea parlamentară).

În al treilea rând, mai putem aduce în discuție calitatea legiferării, unde avem subiecte ce țin atât de modul în care sunt realizate legile, de conținutul acestora, de calitatea dezbaterilor, cât și de pregătirea individuală a participanților la luarea deciziei, calitatea negocierilor din Parlamentul României, instituționalizarea procesului de legiferare în baza unui sistem constituțional bazat pe domnia legii, raportarea la valorile, principiile și instituțiile constituționale, printre altele. Proiectele apărute peste noapte, privite superficial sau strict politic, în baza unor obiective pe termen scurt, neconforme întotdeauan cu interesul public/general, nu vor face decât să accentueze această problemă.

Un alt punct ține de evoluția discursului public și dinamicii politice. Radicalizarea discursului public și politic, creșterea partizanatului dincolo de posibilitățile unor abordări consensuale (!toate părțile joacă un rol aici), dezvoltarea unei culturi politice și a unor instituții majoritariste sunt printre elementele care induc opțiunea unei lupte politice cu soluționarea externă a conflictelor (!cu riscurile pe care le aduce, fie că vorbim de CCR, Comisia Europeană, Avocatul Poporului, Comisia de la Veneția, etc.), care crește apetitul pentru capturarea unor instituții arbitru, abordările populiste și amatoare, care încurajează și mai mult partizanat și neînțelegere. Această dinamică are un impact negativ la adresa  calității democrației.

Putem vedea și o parte bună în toată această analiză: există multe subiecte care au nevoie de clarificări în privința constituționalității, crește claritatea interpretării Constituției, mai multă predictibilitate, lumea descoperă CCR-ul (și poate ieșim și din raportările populiste la adresa acestei instituții), opoziția și puterea au la dispoziție un instrument momentan eficient la care să apeleze în caz de neînțelegeri, un interes mai mare pentru dezvoltarea capacităților de legiferare, există și în alte părți curți cu un volum mare de cazuri pe rol (vezi Germania) – deși diferă esența lor în multe cazuri.