UE, adevărat promotor al drepturilor omului

UE, adevărat promotor al drepturilor omului

Uniunea Europeană, prin prisma relațiilor externe, are o atitudine genială. Fără o armată, fără o politică fiscală proprie, fără o coordonare pe teritoriul ei la nivel de intelligence, reușește să compenseze printr-o formă inteligentă de smart power, dar mai mult soft decât smart, dacă înțelegeți ce doresc să transmit¹.

Iar drepturile omului se află printre principalele forme de utilizare a acestei puteri. Promovarea lor, dincolo de granițele Uniunii, transformă arată nu numai ce este Uniunea, dar și ce poate fi lumea.

Mai mult, dă o dovadă impresionantă de solidaritate. Vorbim la nivel declarativ, dar este un prim-pas în momentul în care te preocupi și ai o poziție publică cu privire la omorârea de către gruparea FARC a unsprezece soldați columbieni, fie că vorbim de condamnările unor activiști pentru drepturile omului în Azerbaijan, fie că luăm în considerare poziția avută în momentul în care un veteran jurnalist chinez este arestat, de asasinarea unor bloggeri în Bangladesh, de abuzul din Thailanda prin instaurarea legii marțiale, de execuțiile din Bangladesh, Indonezia sau Singapore. Diplomație în acțiune în adevăratul sens al cuvântului, dar care nu este adusă prea des în discuție în media occidentală și chiar europeană.

Prin urmare, nu pot decât să apreciez direcția în care se îndreaptă Uniunea Europeană din punct de vedere al relațiilor externe. Personal, nici nu îmi doresc o armată europeană, deși e o condiție necesară pentru federalizare, însă coordonare politicilor de apărare naționale la nivel european ar fi o abordare mai utilă, eficientă și realistă pe termen mediu și lung, ca sprijin pentru această abordare.

De altfel, ca o ultimă idee, Uniunea reușește să împace foarte bine ideea de diversitate, atât la nivel european, cât și la nivel global, însă pune o serie de valori deasupra, printre care și drepturile omului.

1. eu includ economia la capitolul hard power, cu toate că unii o pun la categoria low politics și la soft power; dacă urmărim ce s-a întâmplat cu sancțiunile asupra Rusiei, putem constata că au fost măsuri dure, dar necesare [↩]