Tristele realități pentru sectorul agricol

Am avut ocazia să vizitez în ultima săptămână câteva agenții din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, instituții care au atât activitate de birou, cât și de teren. Am fost la sediile centrale din București, dar am mers și într-o serie de vizite de studiu. Prin vizitele de teren, s-au aflat câteva elemente: o fermă de cercetare, o fermă de lactate și traseul parcurs de apă de la Dunăre până la irigarea suprafețelor agricole din zona Brăilei. Printre instituțiile vizitate, au fost atât agenții care se ocupă de cei doi piloni ai finanțării Politicii Agricole Comune, FEGA și FEADR, în România, cât și de agenții care sunt preocupate intens de întreținerea și dezvoltarea a ceea ce înseamnă agricultură în România.

sursa imagine: B Brown / Shutterstock.com

Credeam, înainte să merg, că România o duce bine în acest sector. Din păcate, nu este așa. Nu voi spune că nevoia de finanțare este o tristă realitate pentru că toate domeniile au nevoie de finanțare, mai mult sau mai puțin, deci ar fi inutil. În schimb, mi-au rămas întipărite câteva idei care, din păcate, prezintă riscuri și la nivel de securitate a României.

Populația care lucrează în domeniul agricol este îmbătrânită. Este natural să se diminueze numărul de lucrători în domeniul agricol pe măsură ce tehnologizăm, dar cei care lucrează în domeniul agricol nu prea mai sunt tineri, inclusiv în domeniul tehnologizat, căci despre acesta amintesc. Fie că vorbim de cei care lucrează pentru obținerea produselor, fie că vorbim de cei care se ocupă de activitatea administrativă, întâlnim această problemă. În următorii 5-10 ani, foarte multe persoane atât din aceste instituții, cât și din firmele din domeniu, vor ieși la pensie și, din păcate, nu are cine să vină din urmă.
Facultățile din domeniul agricol nu produc șomeri. Este o realitate pozitivă în sensul acesta. Am discutat pe un caz concret în domeniul zootehnic, în care tinerii au unde să își facă practica și unde să lucreze. Din păcate, tot mai puțini tineri se îndreaptă spre domeniile aferente, printre motive fiind și faptul că reprezintă munci mai grele. Un al doilea aspect negativ este că sunt puțini tineri pasionați de acest domeniu.
Terenurile din România nu sunt folosite la potențialul lor. Sunt diverși factori care intră aici, de la devalorizarea infrastructurii agricole și nevoii de investiții până la pregătirea celor care pot valorifica acest domeniu. Toți cei pe care i-am amintit aminteau de potențialul irosit.

Fără să intru în termenii tehnici și în problemele de specialitate și să enumăr alte provocări pentru agricultura românească (fie că vorbim de domeniile investițiilor rurale, pregătirii persoanelor active în domeniu, îmbunătăților funciare, zootehniei, competitivității agriculturii românești și adaptării la provocările pieței, asociativității micilor fermieri, problemele diferitelor culturi și nu numai), am dorit să evidențiez aceste trei elemente: populație îmbătrânită, nevoia de specialiști și de studenți în domeniu și valorificarea terenurilor din țară.