Tricoul îl face pe blogger, domnilor!

Recunosc că sunt persoana care consideră că haina nu îl face pe om, întotdeauna. Sunt și excepții, dar dacă vorbim de blogging, ei, bine, tricoul îl face pe blogger. Mă credeți sau nu?

Cu ce să încep? Încep prin a spune că la toate activitățile blogosferice la care am participat am întâlnit oameni în tricouri, iar eu, evident, tot tricouri am purtat… în majoritatea cazurilor. Însă am o problemă: nu îmi plac tricourile care au mesaje pe ele. De ce? Pot fi interpretate. Nu îmi este frică să fie interpretate greșit, însă mesajul ar putea să jignească pe cineva care l-a citit.

Eu, unul, am două tricouri preferate. Evident că voi atașa și pozele, doar am un cont semi-public, nu?

Îmi plac foarte mult tricourile polo. Chiar dacă mi s-a spus de multe ori că nu reprezintă altceva decât dovada de old-fashion, am continuat să le port. De ce? Mă simt foarte bine în ele, îmi plac. Ceilalți pot să zică ce vor, atât timp cât eu mă simt bine.

Poza de mai jos este făcută pe undeva prin Piatra Neamț, vara trecută. Tricoul a rezistat!

Și pot spune că acest tricou  m-a schimbat. Dacă înainte să îl folosesc uram acea culoare, acum o iubesc. Nu m-aș fi gândit înainte la așa ceva.

Dar există și mesaje motivaționale care merg pe tricouri. Nu numai motivațional. Mesaj încurajator. De exemplu, „more to run” este o sintagmă formată din trei cuvinte, însă care își amintesc întotdeauna când te uiți la tricou că ești liber să alergi, să faci ce vrei și să adaugi orice înțeles vrei tu acestor cuvinte.

Iar acum să răspundem, simplu, la întrebarea „De ce tricoul îl face pe blogger?”.

A: Este comod (și tricoul, și bloggerul), este ușor de personalizat (și blogul, și tricoul), este un bun amic. Așadar, o serie de similitudini între blogger, tricou și blog.

Iar dacă ar fi să aleg un model de tricou pe care să îl port în vara asta, ar fi, cred, acesta: jamaica art tee, mărimea M.