Trias politica cu un rol prea mare pentru președinte?
Discuțiile despre separarea puterilor în stat se axează prea puțin pe rolul executivului asupra judiciarului. Dacă conflictele dintre executiv și legislativ au fost constant în agenda publică, precum și cele între legislativ și judiciar, discuția despre rolul executivului în relația cu judiciarul a rămas marginală. Una dintre cauze este natura executivului în statul român, împărțit între Guvern și Președinție. Când cele două instituții aveau culori diferite, conflictele care apăreau mai atrăgeau atenția asupra acestei dinamici, anul 2017 oferind câteva exemple. Dar când au aceeași culoare politică ce rămâne?
Dacă este vorba de reglementarea raporturilor între puteri, discuția despre rolul președintelui asupra judiciarului nu poate lipsi. CSM, instituția care ar trebui să fie garantul independenței justiției, rămâne puternic influențabilă de președinte și, în general, de executiv. Nu numai că procurorii se află sub autoritatatea administrativă și politică a Ministerului Justiției, având o cotă semnificativă în CSM, dar și când vine vorba de judecători rolul președintelui nu poate fi neglijat. Numirea acestora și ieșirea la pensie este bazată pe decizia de la Cotroceni. Mai mult, președintele poate participa la ședințele CSM, nu este clar în ce condiții, și prezidează aceste ședințe când participă, la fel cum face cu Guvernul. Doar că dacă în cazul Guvernului acest rol al președintelui este legitim, la rândul său fiind parte a executivului, în cazul CSM acest rol extins nu este justificat decât prin prisma caracterului de „șef de stat”, într-un model statal în care puterile converg într-un locus al puterii în locul unei separări efective și al unui sistem puternic de checks&balances între cele trei puteri ale statului.
Orice discuție despre organizarea puterilor în România, separația puterilor în stat, stat de drept, competențe ale diferitelor structuri de putere, revizuire constituțională are nevoie de o discuție serioasă pe această temă. În fond, s-ar putea să avem un trias politica cu o pălărie prea mare pentru președinte.