Trei manifestări ale lașității
Mă gândeam la trei manifestări ale lașității privind reacțiile și atitudinile față de atmosfera politică și socială din România.
1. „Plec din țară”/„în România nu am niciun viitor”/ „dacă nu ai pile, nu se poate” pentru că birocrație/Dragnea/corupție/lipsă oportunități/plagiatori/apocalisă (listă incompletă). Asta nu înseamnă că problemele astea nu există și nu trebuie corectate. Cine e responsabil să construiască acele oportunități (fie că vorbim de reguli, infrastructură, tăiat hârtii, etc.)?
2. Așteptarea eroilor salvatori din diaspora1 sau de pe Marte:
a) nu vor veni, căci au multă treabă acolo, contribuie cu succes (sau nu) la dezvoltarea statelor primitoare (unii primiți bine, alții plătiți de trei ori mai prost pentru aceeași muncă, alții izgoniți înapoi într-un mod barbar), oamenii sunt liber să facă ce vor;
b) nu se mai merită să vină (familie/carieră/mediul de viață);
c) nu au niciun plan realist când vin,cu excepția unor vorbe și/sau planuri revoluționare2.
3. Scandările „M**e PSD”. Nu-i nicio diferență între obsesia asta a unora din opoziție și obsesia altora cu câinii plătiți să protesteze.
Bonus: dublele standarde față de alte instituții, persoane, grupuri, organizații, etc.
