Și cine răspunde pentru achizițiile de vaccin?
O întrebare de interes public, chiar și după un an, rămâne cine răspunde public, de interes public într-o democrație, de modul în care s-au făcut achizițiile de doze de vaccin pentru limitarea impactului virusului SARS-COV-2. Raționamentul deciziei nu avea cum să se susțină nici în 2020, nici în 2021, nici în prezent și pe viitor.
În ultimele 24 de ore, sub 2.000 de persoane noi s-au vaccinat în România. Este drept că a fost atins pragul real posibil pentru România în privința sprijinirii imunității la nivel colectiv. Din cei aproximativ 10.000 de oameni nou vaccinați, aproape 6.000 sunt cu doza a treia. Numărul de doze administrate de la începutul campaniei de vaccinare este de aproximativ 16,5 milioane.
Acum câteva săptămâni, limita de vârstă a fost coborâtă la 5 ani, deși este aproape imposibil din punct de vedere științific să obții o dovadă pe care te poți baza în privința eficacității campaniei de vaccinare pentru copiii de la această vârstă. În același timp, Omicron face cam inutilă campania de vaccinare obligatorie cu booster, asigurând tranziția către un virus gestionabil, chiar dacă va mai rămâne pandemic pe o perioadă nedeterminată. CDC a publicat recent o actualizare în care recomandă doza a patra doar pentru persoanele cu probleme de imunitate, atunci când aceasta scade. Studii publicate recent indică că aceasta este direcția. Încă o perioadă măsuri restrictive, dar mai mult accent pus pe responsabilitatea individuală și sprijin pentru intervenție la nivelul persoanelor care au nevoie de vaccin, terapeutice și nu alte forme de sprijin. Mai mult, modul în care au fost aplicate restricțiile au descurajat vaccinarea, iar mortalitatea în exces și cea facilitată de protocoalele din spitale arată lărgirea numărului de victime către o variantă ridicată și fără vaccin, campanie de vaccinare și măsuri de restricție.
Aproape un milion de doze de vaccin AstraZeneca vor fi distruse pentru că au expirat. DNA nu mai comunică nimic despre ancheta privind precomanda a 120 de milioane de doze. Nu a existat niciodată obligația din partea instituțiilor europene pentru ca România să se angajeze la achiziția a 120 de milioane de doze, de șase ori mai mult decât populația sa la un loc (unii ar spune de șapte ori mai mult). Costul ajunge la vreo două miliarde de euro, dacă vor fi plătite toate. Direct sau indirect, nici nu contează, căci la final tot în buzunarele persoanelor fizice și juridice cu activitate în România ajunge această povară. Pe locuitor, nu înseamnă mult, în jur de vreo sută de euro, dar la care se adaugă costurile campaniei de vaccinare, de comunicare și al impactului restricțiilor. Devine mai rezonabil, dacă luăm în considerare această abordare, dar tot rămâne problematic și, desigur, de interes public.
Achiziția de vaccinuri este, însă, doar un punct din dosarul pandemiei, unul care va avea aceleași rezultate cu dosarul Revoluției. Și se mai adaugă și celelalte elemente ale campaniei de vaccinare, plus gestionarea generală a pandemiei, cu problemele de management al spitalelor și tratament al pacienților, precum și de aplicare a restricțiilor.