Nu ştiam unde mă aflu şi am pornit de-a lungul liniei. Am mers aşa multă vreme, depăşind pădurea.M-am oprit să mă odihnesc puţin şi apoi am plecat mai departe.Nici urmă de vreo gară. Era o cimpie nesfirşită parcă şi complet pustie. Mă intriga faptul că nu mai trecea nici un tren, nici intr-o direcţie, nici in alta. Dimineaţa, eram istovit. M-am culcat pe marginea şanţului in iarbă. Spre seară mi-am continuat drumul şi, pe intuneric, am ajuns in cele din urmă intr-o haltă. Acolo era un tren de marfă gol.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.
Fragmetul apartine romanului “Viata pe un peron”, al carui autor este Octavian Paler.