România, încotro?

Dacă vrem să urmăm drumul euro-atlantic, atunci este necesar să privim mai mult spre soluționarea problemelor interne pe care încă le mai are România: corupția, șomajul în rândul tinerilor, cvasi-inexistenta unor obiective de politică externă, slaba absorbție a fondurilor europene, încălcarea unor drepturi fundamentale.

Nu putem vorbi de o Românie care să aibă securitatea asigurată, atât timp cât vecinii țării de la est întâmpină probleme existențiale: implicarea Rusiei la Chișinău prin afacerile politice și economice sprijinite, întoarcerea la politica cuceririlor în Ucraina, disputele ruso-turce de peste Marea Neagră și viitorul incert al consolidării democrației în Caucaz.

Este pozitivă preocuparea crescândă pentru sporirea eforturilor pentru a asigura slăbirea amenințărilor care pot lovi România din interior, însemnând aici și consolidarea instituțiilor publice. Faptul că autoritățile române au permis dubla cetățenie unor persoane în condiții ilegale oferă, însă, indicii în privința fragilității. Legăturile de la nivel înalt cu persoane ale căror integritate poate fi pusă serios sub semnul întrebării reprezintă alte indicii, iar dacă ne mai amintim și modurile în care au fost finanțate campaniile electorale pentru 16 noiembrie 2014, ne vom da seama că drumul spre o iluzie poate fi parcurs destul de repede.

Va mai dura până când vom putea spune că democrația în România este rezultatul unei proceduri ireversibile. Tocmai de aceea, erorile pe care le vedem în fiecare zi în sursele mass-media serioase trebuie corectate.

Se poate ajunge foarte ușor la criză. Acum aproape patru ani, partidele care guvernează acum România au încercat un puci, propaganda mediatică este foarte puternică, iar internetul a democratizat accesul la propagandă și la emiterea ei, discursul încă mai poate crea victime, iar interconectivitatea facilitează acest proces, având impresia că suntem mai pregătiți când, de fapt, nu suntem. Mișcările extremiste pot aduna voturi, ghinionul lor fiind că există voci moderate care încearcă să oprească avansul acestora prin schimbări la nivel discursiv. Iar teroare nu este departe nici de noi, pericolul radicalizării nefiind exclus, chiar dacă spunem în exterior că România este sigură. Iar cel mai grav este că anumite voci și grupuri vor reveni mai devreme sau mai târziu, obiectivele lor rămânând capturarea României. De-asta este nevoie de consolidare puternică pe plan intern, asfel încât să fie un stat model în privința respectării și aplicării valorilor din articolul 2 al Tratatului Uniunii Europene. România a pierdut milioane de oameni, mulți dintre cei mai buni pe acest fundal.

sursa imagine: Daniel Caluian / Shutterstock.com

Nu în ultimul rând, va trebui să alegem cu cine jucăm. Președintele Klaus Iohannis spunea că „sunt create condiții foarte bune de dezvoltare a Parteneriatului amplu de prietenie și cooperare dintre România și Republica Populară Chineză”. Nu le neg. Este interes, iar piața europeană sclipește, chiar dacă creșterea nu a fost foarte mare în ultimul trimestru, dar poate ar trebui să aruncăm o privire și la ceea ce înseamnă valorile și cum le înțelegem. S-ar putea ca modelul românesc și fie incompatibil. Pentagonul are planuri serioase să upgradeze capabilitățile militare din Hawaii pentru  a se apăra de Coreea de Nord. Știm ce înseamnă asta. Interconexiunile în multe planuri nu înseamnă că nu se vor duce confruntări decisive în altele. Amici și inamici în același timp. Iar România trebuie să acționeze puternic spre drumul euro-atlantic, chiar dacă este la confruntarea dintre acesta, modelul euroasiatic și Noul Drum al Mătăsii.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.