Rezultatele alegerilor din Italia. Cine va ajunge la guvernare?

Rezultatele alegerilor din Italia. Cine va ajunge la guvernare?

„Începe a treia republică, republica cetățenilor”, amintește pe Twitter președintele partidului anti-sistem care a obținut încrederea a 32% dintre alegătorii italieni în cadrul alegerilor parlamentare desfășurate pe 4 martie. La doar 31 de ani, Luigi Di Maio i-a succedat lui Beppe Grillo la  conducerea Movimento 5 Stelle (M5S), un partid anti-sistem, poate chiar o glumă politică, înființat în 2009.

Trei formațiuni politice au candidat în Italia, sperând să obțină o majoritate care să le permită să guverneze: o coaliței de centru-stânga, o coaliție de centru-dreapta și, acum, un partid radical centrist cu șanse de a câștigare a alegerilor.  Rezultatele, însă, le plasează pe toate în nevoia de obține sprijinul altei coaliții sau altui partid.

În cadrul alegerilor pentru Camera Deputaților, M5S a obținut 32%, Partidul Democrat (PD) 18%, Liga Nordului (17%), Forza Italia (14%). În cadrul Senatului rezultatele oferă PD-ului un procent mai mult. Pe coaliții, centru-dreapta a obținut cele mai multe voturi, dar va avea probleme în a se înțelege. Liga Nordului este o formațiune puternic eurosceptică, anti-euro și anti-UE, în timp ce Forza Italia, formațiunea condusă de Silvio Berlusconi, a venit cu o agendă pro-europeană. Raportarea la UE va reprezenta unul dintre clivajele principale în formarea noului guvern – fie vor fi coaliții care se vor destrăma din acest motiv, fie vor fi partide care își vor schimba orientarea.

Partidul Democrat, de centru-stânga, este principalul pierdant al acestor alegeri. Presa internațională anunță că Matteo Renzi ar putea să își dea demisia de la conducerea partidului în urma rezultatelor. La sfârșitul lui 2016, Renzi și-a dat demisia din funcția de prim-ministru după ce pachetul de reforme promovat a fost respins de populație într-un referendum.

După criza economică care a marcat și sfârșitul guvernării lui Berlusconi, Italia fost condusă de avut parte de patru prim-miniștri, sprijinite mai mult sau mai puțin de Partidul Democrat (care a avut inclusiv câțiva prim-miniștri), însă cu puternice influențe tehnocrate. Alegerile de pe 4 martie au fost caracterizate și de prezența ca independenți sau ca partide fără șansă de izbândă a unor figuri politice de prim-plan, dar și de pierderea de către aproximativ jumătate din miniștri a alegerilor pentru locuri în legislativ.

Într-o imagine generală, marii pierzători ai alegerilor sunt forțele politice tradiționale în ultimele decenii. Silvio Berlusconi și Forza Italia nu au reușit să renască, încheind alegerile sub Liga Nordului. Partidul Democrat nu a reușit să blocheze ascensiunea grupării populiste M5S.

Negocierile pentru stabilirea coaliției de guvernare sunt deschise. În Germania, acestea au durat cinci spre șase luni, după opoziția inițială a social-democraților și după eșecul negocierilor pentru formarea unei coaliții cu FDP și Verzii.