Recăpătarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români lipsește de pe agenda publică

Recăpătarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români lipsește de pe agenda publică

Ultimul mesaj public apărut este că ne pregătim de valul al treilea, deși valul al treilea a fost deja, doar că nu a fost prins în statistici, deoarece nu s-au făcut teste. Starea de alertă se prelungește de la lună la lună de un an. În câteva săptămâni, se face un an de când România sunt într-o stare de excepție, mai întâi cea mai dură stare de urgență din Europa, apoi o stare de alertă în care s-a remarcat proasta gestionare a treburilor publice.

Biserici închise, întregi sectoare economice distruse fără a primi niciun ajutor, interzicerea protestelor, trecerea unor complicate proiecte de lege fără nici cea mai mică dezbatere publică sunt câteva elemente care au caracterizat starea de urgență. Mai mult, nu poate fi uitată cerința unor administratori ai stării de urgență pentru a fi iertați de anchetele procurorilor pentru niște niște alocări discreționare de resurse publice, unele care ar fi după definițiile de specialitate chiar deturnări de fonduri publice care ar fi fost anchetate și în stare de urgență.

Toate drepturile și libertățile fundamentale au fost afectate în timpul pandemiei în România, deși în alte părți s-a arătat foarte bine că poți gestiona pandemia și să asiguri respectarea drepturilor și libertăților democratice. Nu avem un răspuns de ce nu a fost posibil acest lucru în România.

Dreptul la ocrotirea sănătății a fost înlocuit cu dreptul de a fi face tranziția spre deces printr-un spital COVID-19. Dacă în Uniunea Europeană puteam să mergem la spital și pentru alte probleme grave, în România totul s-a transformat în COVID-19, iar oamenii cu boli grave și cu alte probleme de sănătate care aveau nevoie de intervenție au fost lăsați pe dinafară. Chiar și când era vorba de COVID-19, am văzut cum erau prioritizate sau nu

În justiție, mai mulți avocați au ridicat probleme ce țin de asigurarea dreptului la apărare al clienților acestora, fiind impuse sisteme abuzive de control al intervențiilor acestora. Apărare, dar fără să îți duci argumentul până la capăt, deci lipsa apărării. Această situație este o caricaturizare a dreptului la apărare și nu are nicio treabă ideea de stat de drept. Judecătorii nu au cum să anticipeze apărarea într-un stat de drept, altfel vorbim de procese precum cel al lui Alexei Navalnîi în Rusia.

Poate cel mai grav este că libertatea de conștiință a fost sub un asediu din prima zi de pandemie, cu campanii finanțate de Guvernul României împotriva libertății de conștiință. Mass-media a fost cumpărată de guvernanții PNL și USRPLUS așa cum nu s-a întâmplat nicăieri pe planetă. Cei care aveau curajul să ridice semne de întrebare legitime și să propună alternative au devenit dușmanii statului, cu deformatorii de opinie scoși la atac. Nu a existat deloc spirit de toleranță față de cei care spuneau că nu poți vaccina pe toată lumea și nu este recomandat să vaccinezi pe toată lumea. Chiar și PSD a început să discute despre vaccinarea obligatorii, deși este nerecomandată în toate democrațiile consolidate.

În final, sărind peste multe alte abuzuri, libertatea de exprimare: site-uri închise, folosirea rețelelor sociale pentru a interzice comunicarea unor opinii alternative, multe dintre ele dovedite în timp valide, interzicerea criticii, presiunea instituțională, iar lista poate continua.

Pe tot acest fundal, a fost numit un guvern ilegitim, în baza unui proces în care parlamentarii aleși democratic nu au avut la dispoziție nici timpul necesar pentru a citi programul de guvernare înainte de audierea miniștrilor. Noaptea trimis programul, dimineața realizate audierile, iar după câteva zile lansarea unui program de austeritate apărut de nicăieri și pentru evitarea căruia erau mai multe alternative viabile.