Propagandă prin excelență: Recorder și 30 de ani de democrație

Propagandă prin excelență: Recorder și 30 de ani de democrație

Recorder, o platformă de materiale video bazate pe teme politice interne, a realizat la un „documentar” la 30 de ani de la Revoluția română din 1989, intitulat „30 de ani de democrație”.

Este un material de propagandă prin excelență și, la fel de bine, ce nu este un documentar. Platforma este departe de a fi o „platformă de video-jurnalism”, deoarece nu face video-jurnalism, nu respectă standardele deontologice ale jurnalismului –  de exemplu, îi lipsește acuratețea și obiectivitatea, iar modul de relatarea este profund părtinitor. Dacă ar fi fost făcut pentru difuzare media în Statele Unite până în 2011, multe materiale Recorder nu ar fi îndeplinit condiții formale pentru a difuzare din punct de vedere al respectării standardelor pentru o informare corectă a cetățenilor.

La ora la care scriu aceste rânduri, materialul are, doar pe YouTube, în jur de 700.000 de vizualizări. Are șanse, adunând cu alte canale, să ajungă probabil la jumătate din populația țării.

Dacă nu se face remarcat prin perspectivă sau, în general, prin aspecte calitative, producătorii reușesc să atragă prin cantitate – trei ore video, dintre care și materiale de arhivă readuse în atenție. Tema este largă, dar nu poți comprima 30 de ani de democrație în câteva ore fără a avea un anumit focus, ceea ce acestui video îi lipsește.

„30 de ani de democrație” oferă o soluție clară pentru ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, a identificat vinovați pentru o serie de fapte alese pe sprânceană. Chiar dacă ești avertizat că nu este oferit adevărul absolut, narațiunea creată îți transmite ce să crezi și cum să crezi. Mai mult, invită în relatări doar opinii ale unora care împărtășesc aceleași credințe. Restul nu contează. Personajele negative sunt create astfel încât să reflecte scriptul.

Sunt exemplare comentariile lăsate de diferite persoane din audiență – unii vor să fie predat la ora de istorie, deși este departe de a fi un material educational. Asemenea narațiunilor comuniste prezente în multe filme ale lui Sergiu Nicolaescu, Recorder reușește în „30 de ani de democrație” să transforme un demers informational, poate educational, într-unul propagandistic, având o agendă politică, având un mesaj simplu, în general bazat pe câteva lozinci partizane și o construcție similară. De asemenea, face apel la emoție într-un mod inteligent, chiar prin relatările unor intervenienți, nu numai prin apelul la așteptările de confirmare ale audienței.

În spatele titlului și a câtorva idei despre democrație, lipsește pluralismul, lipsesc contradicțiile (tocmai pe una dintre cele mai controversate subiecte din societatea românească), lipsește asumarea sinceră a perspectivei.

Ironic, lipsesc chiar experții din acest „documentar”, mergând pe mâna unor formatori de opinie cu o analiză plată, săracă, asupra dinamicilor ultimelor trei decenii, și cu același discurs. Prezentarea realității este, dacă o luăm în considerare, în plan secund, inclusiv a ideii de democrație, chiar dacă raportarea este la eșecurile tranziției. Lipsesc tocmai vocile cu autoritate pe domeniu, chiar dacă s-a încercat înlocuirea lor cu personaje cunoscute sau cu foști lideri politici implicați în proces.

Peste ani, vom putea discuta cu niște studii de caz reprezentative despre compilații propagandistice pe tema tranziției și consolidării democrației în România: un documentar care nu este documentar cu un titlu care nu reflectă conținutul și o relatarea unidimensională, partizană, sub standardele deontologice, generator al unei false percepții, poate chiar acceptabile, asupra trecutului recent.