Problemele de etichetare a produselor disponibile pe piață

Sunt șocat de etichetarea produselor alimentare și ne-alimentare pe care le găsesc în magazine, supermarketuri, categorii similare de comercianți, uneori la producători, sau pe le comand prin intermediul platformelor electronice.

În ultimul timp, nici măcar informațiile de bază nu mai sunt furnizate complet, deși există obligații legale în acest sens. Iar discuția aceasta se bazează doar cu privire la etichetare și de conformitatea cu standardele, nu mai vorbim de verificarea caracteristicilor tehnice ale produselor respective.

Mai mult, există o serie de produse care trebuie să aibă etichetări speciale, având în vederile utilizarea sau riscurile specifice (produsele chimice folosite în gospodărie, jucăriile, produsele de curățenie și spălare, fertilizatori, electrice și electrocasnice, produse cosmetice, produse care conțin aerosoli, haine și materiale textile, produse din tutun, și altele). Te trezești la raft că nici acestea nu au sau că sunt diferite rețele de distribuție care nu le respectă deloc, deși este legislație clară.

Mai mult, există marcaje specifice care fie trebuie puse, fie nu trebuie puse, cu sau fără de care situația produselor ar putea fi diferită, cu răspunderi diferite, de multe ori chiar cu răspunderea statelor care facilitează punerea acestora pe piață, nu doar a producătorilor, importatorilor, și a distribuitorilor. Nu este vorba doar de lipsa controlului și de modul în care sunt folosite instrumentele de control, ci de captură instituțională sistemică, altfel nu este explicabil cum nu sunt văzute aceste probleme. Plus problemele în privința sancțiunilor.

De asemenea, sunt aspectele de conformitate și modul în care verificările trebuie făcute în mod independent. Nu mai vorbim de standardele diferite, înscrise în lege, care trebuie respectate în cazul unor produse care poartă etichetări specifice, de la cele legate de ecodesign la cele legate de etichetele eco, de cele aplicate produselor organice, și altele. Există reguli de respectat în toată această poveste cu comercializarea unor produse care necesită etichetarea, reguli pe tot lanțul. Există și cerințe cu privire la situațiile în care nu este necesară etichetarea și chiar interdicții.

Culmea este că există numeroase autorități cu responsabilități în prevenirea acestor riscuri și chiar amenințări la adresa sănătății și securității individuale și nu numai. Unele se adresează autorităților în relația cu producătorilor, altele în relația cu consumatorii, altele în relația cu comercianții, altele în privința unor aspecte precum vămuirea, și altele.

Ajungi la un moment dat în magazin și vezi că există două serii de etichete pe același produs, în care nu coincid informațiile sau nu există vreo modalitate clară de a verifica dacă într-adevăr eticheta adițională corespunde, cu acuratețe, situației de fapt.

Și găsești astfel de informații și îți dai seama că nu ai cum să contactezi autoritățile cu responsabilități în acest domeniu, căci, printre altele, platformele folosite pentru colectarea plângerilor apelează la părți terțe care nu respectă legile de bază privind gestionarea informațiilor primite și există riscuri de filtrare a informațiilor, uneori chiar și de afectare a securității dispozitivelor personale prin sistemele neconforme puse la dispoziție întocmai de autoritățile statului, executive și nu numai în această privință.

Datele se pot scurge sau pot fi filtrate de atâția intermediari, încât numeroase pagube pot apărea pe parcurs legate de integritatea informațiilor, nu mai spunem că pot fi folosite pentru deturnarea și distorsionarea răspunsului legitim în investigarea și sancționarea practicilor semnalizate. Și multe alte probleme.