Poate învățăm să nu mai trimitem în Parlament persoane doar de formă

Poate învățăm să nu mai trimitem în Parlament persoane doar de formă

Unul dintre partidele mari din România¹ și-a prezentat lista cu propunerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat. Am văzut că în prezentări se afla și lista candidaților de pe pozițiile eligibile, dar și ce au făcut. Am observat două lucruri.

1. Dacă sunt mai tineri, în general nu au făcut nimic pentru comunitatea în care candidează.

Un parlamentar care nu își desfășoară activitatea în circumscripție și merge în Parlament doar pentru a fi în acolo este un parlamentar inutil. Credeam că în 26 de ani ne-am învățat să propunem și să alegem persoane care să desfășoare activitate în interesul public, nu doar pentru a avea un loc de muncă liniștit pentru patru ani.

2. Dacă nu sunt tineri și nu au avut doar o activitate limitată la viața de partid anterior, au peste 65 de ani, dar au experiență.

Totuși, am dubii cu privire la capacitatea unor persoane de a desfășura la mai bine de 80 de ani activitatea necesară – în Parlament, în comisii, în județ, în partid la diferite niveluri, zeci de întâlniri săptămânale.

Este mult de alergat, necesar un efort imens. Am dubii că la 85 de ani poți să îți desfășori cu succes activitatea de parlamentar așa cum ar trebuie desfășurată și că nu vei fi forțat de împrejurări să renunți la mandatul pentru care ai fost ales de cetățeni pentru a face loc altuia.

În Senatul din Canada, vârsta de pensionare este 75 de ani, chiar dacă până în 1965 cei numiți aveau locul pe viață. Parlamentul suedez are 349 de membri, cel mai bătrân având 83 de ani, dar asta ținând cont că a fost ales la 81 de ani. Stortingul norvegian are doar patru membri născuți înainte de 1950, cel mai bătrân fiind născut în 1944 și având 72 de ani, din verificările pe care le-am făcut

1. PNL – pentru cei interesați [↩]