PNRR nu ar trebui să fie proiectul coaliției

PNRR nu ar trebui să fie proiectul coaliției

O coaliție fragilă a reușit să meargă mai departe cu Planul național de redresare și reziliență (PNRR) mulțumită Comisiei Europene. Autoritatea europeană, prin feedback-ul oferit, a făcut ceea ce liderii coaliției nu au avut curaj să facă: să elimine proiectele nerealiste și multe dintre cele promovate din cauza presiunii organizațiilor de partid. Desigur, feedback-ul constructiv și pe alocuri negativ nu este o victorie; au fost suficiente discuții în spațiul public pe această temă. Însă reușește să scape de unele proiecte retrograde și de altele care nu au de-a face neapărat cu scopul și obiectivele NextGenerationEU, fondul de redresare european. Este neclar dacă a fost sau nu parte din strategie, mi-aș fi dorit să fi fost, astfel încât să folosești un outsider respectat pentru a scăpa de probleme interne, chiar din partid.

Rămâne problema esențială. Deși toată lumea a fost afectată de pandemie, iar PNRR ar trebui să fie un răspuns la consecințele economice și sociale ale pandemiei pentru a construi un viitor mai bun, coaliția a preferat să aleagă proiectele și să facă din acest proiect unul partizan. Vedem declarații în coaliție precum că s-a ajuns la o înțelegere în coaliție pentru o planificare a alocării de cele 29 de miliarde. Nu sunt decise încă componentele tehnice, care sunt cele mai importante, dar zmeii politici s-au înțeles în final pe proiectele care fac suma cea mare. Desigur, încă nu există vreo viziune care să ghideze Planul național de redresare și reziliență. Unii merg la Bruxelles cu planuri, alții cu componente și idei pe hârtie, spunând la final că documentul este un plan. Nu este un plan pentru că, în primul rând, nu știm unde vrem să ajungem prin implementarea sa, ceea ce nu este valabil în cazul altora. Alții știu unde vor să ajungă cu PNRR, iar pentru a vedea acest lucru este suficient, pentru început, să fie urmărite conferințele ținute de prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez, miniștrii de finanțe ai Germaniei și Franței împreună, prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki. Ei știu cum ar trebui să arate țările lor transformate cu sprijinul acestor finanțări și cum ar trebui să contribui la bunăstarea generației viitoare. În România nu este cazul.

Problema principală este că se decide la partid/în coaliție

Problema principală este că se decide la partid/în coaliție. Cerința de „remodelare” arată eșecul deciziilor la partid. Capacitatea administrativă lipsește sau este excesiv de politizată. Politicienii nu își cunosc rolul și limitele, crezându-se boieri peste România. În condițiile acestea, nu este nicio mirare că nu prea ai ce să construiești și cum să construiești. Mai mult, legea este pusă sub semnul întrebării și încălcată fără probleme la orice pas. Cazurile cu tăierile neconforme de păduri din arii naturale projate sunt examplare. Importul de deșeuri pentru a polua în România este la rândul său exemplar. Lista continuă, căci problema de stat de drept nu este doar despre independența sistemului judiciar. Ajungem la preferințele conflictuale de luare de deciziilor și atunci când miza este România de peste 30 de ani. Interese naționale, interese publice, interese generale, cu subtilitățile care fac diferența între acestea, sunt ignorate. Coaliția și partidul, prin definiție, nu reprezintă interesele publice, naționale și generale.

În Italia, Planul național de redresare și reziliență este asumat de toate forțele politice, după ce a căzut un guvern care încerca să aloce inechitabil resursele. A rezultat acum un PNRR în care 40% din fonduri merg către regiunile care au nevoie de un impuls pentru dezvoltare. În Polonia, PNRR este rezultatul unui sprijin parlamentar din partea principalului partid de la guvernare și un partid de opoziție care înlocuiește sprijinul lipsă al partenerului junior de la guvernare. În Germania, PNRR este sprijinit de peste 75% din spectrul politic. Este 29 aprilie și deja Germania, Grecia, Franța și Portugalia au transmis planurile acestora. Urmează să fie evaluate, apoi trimise spre aprobare. Mai sunt două zile alte state vor mai trimite planurile. Este și cursă contra cronometru, căci cu cât ai planul aprobat mai repede, cu atât intră mai repede banii și poți da drumul proiectelor ce trebuie implementate până în 2016, inclusiv. În România, PNRR este decis la partid/în coaliție, cu zonele dezvoltate primind cele mai multe fonduri și cele care au nevoie de sprijin suplimentar sunt ignorate, așa cum sunt ignorate de decenii, rezultatul fiind migrația externă a populației.