Pierd timpul, dar de ce?

Trece timpul fara sa-l pot masura. Nimic, absolut nimic nu pot face sa-l pot opri un pic. Azi mai aveam nevoie de timp. Doar un pic mai mult. 5 minute sau poate 10 . Oricum se compara aceste minute cu viata omului. Nu e prea mult.

Totul trece. Nastere, maturizare, moarte si continua tot asa. As vrea sa dau timpul inapoi, dar nu pot. Aveam foarte multe lucruri de facut. In primul rand sa refac testul suprausor la chimie ( la care evident am gresit nemotivat) si sa mai opresc timpul de cateva ori.

Daca stau mai bine sa gandesc si acum imi trebuie timp , la cate am de facut. Mai am de facut 3/4 dintr-un proiect la religie, de scris un pic mai mult ( mult mai mult decat un pic) la mate si o tema parca la biologie, cateva pagini la geografie, iar la fizica nu stiu.

Mult, nu? Da . Traim in Romania si sunt momente in care acest trait choar imi ocupa tot timpul. Dar mai exista si relaxare.

Daca va spun la ce ora ma trezesc. Mai bine nu mai spun ca si asa nu ma asculta nimeni. Vorbesc cu peretii. Scuzati-ma, scriu pentru pereti. Sunt momente cant imi vine sa renunt la dactilografiatul asta fara rost , intr-o lume in care nimeni nu este interesat de asa ceva, fara sa astepte vreo rasplata. Am dreptate. Da , am.

Pardon. Ma duc sa scriu la franceza.

Timp. I want more time. Just a little .