Fara titlu

Fara titlu. Nu imi vine nimic in minte in aceste momente in care nici macar eu nu stiu ce sa fac. Totul e complicat. Nimic nu e usor. Daca te gandesti de mai multe ori la un lucru este foarte posibil sa gresesti. Doar atat. Nimic mai mult. Azi e ieri .

Fiecare dintre noi putem avea orice. Oamenii uita sa fie fericiti. Inchide ochii si gandeste-te la ceva frumos…  In timpul acesta asculta o melodie. Nu stiu ce . Poate Maybe sau Somebody’s me , melodii ale lui Enrique Iglesias. In cateva secunde cu siguranta vei zambi si iti vei da seama de importanta fiecarei secunde din viata ta.

Si ce departe am ajuns, pornind de la “Fara titlu” . Daca ar exista “non-ideile” , ceea ce este complet anormal. Cum sa existe inexistenta a ceva?

O secunda, doua, poate trei… Toate trec, nimic nu le opreste, nu au ce regreta …

Afara-i noapte , luna plina si o atmosfera superba. Toamna-i pe sfarsite, dar vremea se opune.   Nu e frig, nu e nici cald.

Noapte buna! sau mai bine zis: “La revedere!” .

Si de ce “La revedere”? Nu putem sa spunem alt ceva. Fiecare are dreptul sa gandeasca liber. Traim intr-o tara democratica. Din cate stiu eu parca prin decembrie “89 a avut loc o revolutie ce a dus la  caderea comunismului din Romania si la asasinarea dictatorului Nicolar Ceausescu. Oare a fost bine? Oare e mai bine ca atunci? Multi spun ca da, multi incearca sa se trezeasca din cosmarul numit “prezent”. Ma intreb de ce or fi sarmanii oameni nemultumiri?  Ei au decis inlaturarea regimului socialist. Nu ei au fost actorii uneia dintre cele mai mari pete de pe panza numita Istoria Romaniei?

Iar am ajuns undeva, nestiind de unde am plecat, desi incerc sa cred ca la ora asta 22 : 49  mai pot citi din cartea lui Octavian Paler -Viata pe un peron.

…