O țară poate avea și populație negativă

Poate o țară să aibă o populație negativă? Răspunsul simplu este da. Dar pentru a fi funcțională, ai nevoie de un minimum care să-i asigure sustenabilitatea, căci are nevoie de un sistem de guvernământ, care presupune alocarea unor resurse. Problemele apar, în acest caz al unei populații negative în alte zone: economică, culturală, politică, socială, și nu numai, căci, în final, ai nevoie de oameni, de preferat de oameni bine pregătiți. Dacă este de dorit această direcție, acest lucru rămâne la latitudinea locuitorilor.

Am răspuns la această întrebare plecând de la premisa că noi, cei care citim această compunere de cuvinte, înțelegem același lucru, însemnând și faptul că nu există diferențe semnificative de definire a principalilor termeni folosiți în comunicare, plecând de la bunul simț comun. Aici, din nou, avem discuția similară, cu privire la ceea ce este acest simț comun sau ceea ce înseamnă bun simț, și, mai ales, cine deține autoritatea morală, de preferat cunoscută și legitimă, în conformitate cu legea actuală și, deși nu îmi place să spun acest lucru, cu nivelul de dezvoltare al societății. Poți să ai puține legi și totul să funcționeze la cele mai înalte standarde întâlnite, pe cât posibil să nu lase pe nimeni în urmă, și să asigure drepturile și libertățile fundamentale, precum și condițiile de dezvoltare. Și este posibil și invers.

O țară poate avea și populație negativă.

Dacă ne referim la numărul de oameni/locuitori din acea țară, sau stat, sub o organizare politică constituțională scrisă sau nescrisă, dintr-un teritoriul (presupunem că este delimitat, recunoscut, administrat și guvernabil), sunt cel puțin câteva modalități prin care poate avea o populație negativă.

Primul dintre aceste moduri ar fi să nu știe câți sunt. La un anumit moment, s-ar putea să nu fie capabilă nici să facă un referendum sau un recensământ al întregii populații – după o definiție comună, înțeleasă și inteligibilă, ori amândouă, după niște definiții clare și recunoscute, verificabile, ulterior. De ce plecăm de la ideea că datele rezultate din recensământ sau informațiile existente în listele electorale corespund realității, mai ales când nu există un minimum de transparență necesar pentru asigurarea unei minime confirmări a acelor date.

A doua manifestare poate ține de cutumele locului. Primul gând mă duce la o populație aflată în mișcare. Fenomenul de migrație este adesea o referință utilă. Internă sau externă. Spre acea țară sau dinspre acea țară. Cauzele pot fi, din nou, diverse. Stagnarea socio-economică și imposibilitatea de creștere în acel mediu este unul dintre factori, ori faptul că bazele libertății nu mai există pe acolo. Există numeroase exemple. Poate jumătate de an oamenii sunt acolo, iar cealaltă nu sunt. Nomazii nu sunt doar digitali în secolul acesta. Și dinamica locului contează, căci, în numeroase situații, aceasta poate, datorită oportunităților oferite, încuraja mobilitatea internă și internă,

Al treilea ține de lucruri banale, de administrare. Te poți baza pe datele evidenței populației, dacă există ca instituție? Este folosită aceeași metodologie culegere a datelor? Te poți baza pe datele obținute pentru guvernare, pentru principalele politici publice, pentru a elabora unele legi, pentru a implementa unele proiecte? Cum știi că nu ai făcut recensământul pașapoartelor, de oricâte feluri or fi acestea, și al altor forme documentare de identificare?

De asemenea, te poți baza că nu sunt divulgate datele sau că nu sunt folosite în alte scopuri decât cele pentru care au fost colectate, conform informării în prealabil, într-un mod inteligibil, și fără să ascundă alte scopuri? Sau că principiile la zi de realizare a recensământului populației și al gospodăriilor sunt respectate? Ori legislația din domeniu care trebuie respectată? Sau că, printre multe altele, este respectată anonimitatea, iar datele colectate astfel rămân confidențiale, inclusiv dacă ar putea să fie disponibile ulterior microdate? Iar într-o democrație, standardele sunt chiar mai ridicate. Poți să aranjezi campanii electorale foarte individualizat, la fel și campanii de inginerie socială, ilegale ambele, dar fără să își dea seama nici decidenți, guvernanții, și cine mai e pe acolo cu responsabilități.

Te bazezi pe faptul că persoana dintr-un loc care completează chestionarul răspunde la aceeași întrebare ca vreo rudă a aceleiași persoane din alt loc sau, în funcție de cum e completat, cu aceeași persoană dintr-un alt loc? Un lucru este să faci recensământul calculatoarelor sau al adreselor IP (Internet Protocol), alt lucru este să faci recensământul populației și al caracteristicilor sale, conform unei metodologii care să permită guvernarea. Uneori, te poți întreba și dacă este necesar să faci acel recensământ. Dar te mai poți întreba și dacă acel recensământ, prin modul în care a fost realizat și prin datele colectate, corespunde realității.

Mai sunt și altele.