După cum ştiţi istoria este subiectivă. Se încercă de câteva sute de ani să se facă din istorie un manual al omenirii ce conţine informaţiile din perspective obiective. Nu se poate aşa ceva. Este imposibil. S-au născut războaie din credinţe proprii, s-au născut regi din greşeli şi lista poate continua.
Dată fiind această introducere, în rândurile următoare veţi face cunoştinţă cu o altă istorie, istoria calculatoarelor care au trecut prin mâna mea.
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti un Povestea începe undeva departe, ascunsă în negura timpurilor. Eram în clasa a doua şi văzusem în mai multe locuri calculatoare. Cred că era prin 2002 când s-a întâmplat marea minune: am avut propriul meu PC. Cum s-a întâmplat?
Fiind un geniu de la o vârstă fragedă ( nu cred că eram născut când mi-am dat seama de acest lucru) am reuşit să învăţ cum se creează un folder nou pe desktop. Era o minune. Ştiam să fac şi altceva în afară de navigarea printre pictograme şi dat click pe cele mai animate pentru a intra într-un joc ( surprinzător, toate se numeau “run”, “play”, “setup” :D). După enorme rugăminţi, Iepuraşul mi-a adus un incredibil computer, superb, genial, amazing cu Windows 95, la mâna a doua, a treia…
Începând din acel moment mi-am dat seama că nu voi putea sta în viitor fără un PC lângă mine. Aşa s-a întâmplat. Prin clasa a patra deja mă luptam de la egal la egal cu un joc de şah, pe un Windows 98. Ce vremuri! Cu acel PC cu 64 MB RAM am stat până în clasa a opta ( 2008). Nu mai puteam să fac mai nimic cu el, cu toate că reuşisem să îi fac un upgrade la memorie.
M-am bucurat mult timp de acel PC. Când vroiam să printez ceva, trebuia să ţin discul cu driverele de la imprimanta în CD-ROM ( că nu aveam altceva). Avea un HDD de 3 GB ( deja când depăşea 2 GB nu mai mergea aproape deloc). Asta s-a întâmplat până l-am desfăcut şi am făcut rost de un HDD de 5 GB care a funcţionat. Nu era mare lucru, însă acel computer a reprezentat unul dintre cei mai buni amici ai mei. Serios: puteam să văd şi poze pe el…
După ce mi-am cumpărat acum patru ani un magnific ( şi acum scriu acest articol după el), am ajuns şi eu în rând cu lumea. Îmi mergeau ( şi încă merg) cele mai noi jocuri. Nu am făcut mari upgrade-uri pentru Johnny. O placă de reţea cumpărată de pe Azerty.ro a fost singurul add-on pentru el până la ora actuală. E drept că nici nu prea l-am folosit decât în vacanţe, deoarece acum doi ani am achiziţionat un laptop care mă supără, mă enervează, dar care îmi este întotdeauna la îndemână.
Istoria recentă a aventurilor mele în lumea calculatoarelor este, bineînţeles, influenţată de notebook. Nu am fost nevoit să mă joc cu componentele lui fizice, deoarece au apărut astfel de probleme ( Mi-am amintit de una pe care am avut-o cu PC-ul: monitorul nu mai era recunoscut. Problema s-a rezolvat repede cu o “alintătură” a plăcii video).
Istoria se scrie. Istoria calculatoarelor mele este departe de a se fi încheiat. Viitorul este strălucitor, iar eu… eu mă uit la el, contemplez cu privirea aţintită spre monitor. În viitorul apropiat nu plănuiesc să fac mari schimbări. Am lucruri mult mai importante de făcut decât upgrade-uri la PC: DELF, CAE, driving licence, Bacul, admitere la facultate… E greu să mai faci şi upgrade-uri în astfel de situaţii.
Ce plăcute au fost primele zile când am făcut trecerea de la cel cu 64 MB RAM la cel cu 2 GB. Fericirea îmi făcea farse. Puteam să fac aproape orice. Ajunsesem destul de important printre colegi cu noul meu PC şi nici nu mi-aş fi putut imagina cât de sus pot eu să sar. Dar asta a fost. E timpul să privim înainte, să evităm să rămânem în trecut şi să ne bucurăm de viaţă…
Am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea-aşa. The HISTORY OF MY PC-s.
Articol inspirat de Blogal Initiative…