Nu justificați terorismul, condamnați terorismul

Nu justificați terorismul, condamnați terorismul

Una dintre cele mai mari amenințări pentru pacea euroatlantică este legată de discursul corect politic în care este diminuată oroarea terorismului. Nu, terorismul nu se justifică, se condamnă și se găsesc soluții pentru anihilarea acestuia.

Justificarea crimelor politice va duce Europa fix și nu numai fix în perioada interbelică, în care oameni politici, dar și numeroși cetățeni, cădeau victime nevinovate în numeroase acte de terorism.

Sunt groaznice ideile progresiste, liberale, dar și cele socialiste, în care discuția despre teroare, mizele și cauzele ei, este deviată în alte direcții.

Una dintre aceste direcții este cea în care terorismul este privind ca efect al unor elemente puțin relaționate precum situația socială și economică a criminalilor, integrarea nereușită în societățile occidentale sau situația defavorizată în care se află în țările lor.

O senatoarea PSD, probabil în încercara de a atinge electoratul progresist-liberal, publica pe Facebook un mesaj în care spunea că profilul atentatorului sinucigaș de la Nisa corespundea profilului unui posibil sinucigaș disperat, precizând că nu avea profilul unui terorist, ci al unui sinucigaș disperat.

În esență, prin acest mesaj, justifică crimele comise de acel individ, atitudinea lui fiind rezultatul mediului și situațiilor de la un anumit moment în care se afla; mesajul se traduce prin faptul că înainte de a fi terorist, atacatorul era un depresiv cu profil de sinucigaș.

Mesajul este groaznic în natura sa pentru că lasă să se înțeleagă că nu există responsabilitate individuală, că nu există un set de valori pozitive în mediul în care trăia și, mai rău, distorsionează realitatea. Înaintea de a fi un sinucigaș, atentatorul este un terorist, căci a luat cu el peste optzeci de vieți și a rănit sute de oameni. Un sinucigaș doar se sinucide, săvârșind un păcat conform moralei creștine și islamice. La Nisa, a fost un act terorist.

O a doua direcție în care dezbaterea este dusă către nicăieri este cea în care se spune că cele mai multe victime ale terorismului sunt în afara lumii occidentale. Perfect de acord cu această informație factuală. Dar cine le oprește pe cele de la din afara Europei? De ce ar fi datoria soldaților și civililor europeni să moară pentru siguranța refugiaților și migranților economici din Orient? Sau a soldaților americani să se sacrifice pentru cei care fac puține eforturi în a lupta cu cei care propagă o ideologie a terorii anti-America?

Urmăresc constant unde au loc atacuri teroriste și văd dinamica atacurilor, însă văd mai multe chestiuni problematice în abordarea asta. Să le luăm pe rând.

Dacă o oroare se întâmplă într-un loc nu înseamnă că este dezirabil moral să se extindă și în locurile în care nu se întâmplă. De fiecare dată când văd distribuite în fluxul de știri hărțile cu raportul victimelor din Occident față de cele din restul lumii mă întreb dacă cei care le distribuie ar mai avea această atitudine dacă ar locui într-un stat eșuat precum Irakul, Libia, Somalia, Yemen, o parte însemnată din Nigeria și lista poate continua. Căci dincolo de atacurile pe care le vedem acum, milioane de oameni au construit și au luptat pentru a construi o pace sustenabilă.

Și de aici ajung la a doua idee, o idee care îmi amintește fix de Hitler și Stalin, două monstruozități ale istoriei, care probabil ar fi apărate de cei care spun astăzi că teroriștii islamiști nu sunt teroriști sau că nu au legătură cu islamul.

Pentru că între soldații din SA/SS/Gestapo care ascultă fără să se gândească ordinele superiorilor și elimină alte ființe nevinovate și soldații jihadiști care ascultă ideologia terorii și elimină alte ființe nevinovate nu sunt diferențe fundamentale. La fel și între superiorii ierarhici care nu se aruncă în aer ci propagă mesajele de la un birou, dar care nu mai stau acum în birouri cunoscute, în esență, aflate pe fostele teritorii naziste sau staliniste, ci în condiții posibil mai vitrege în Orientul Mijlociu, cultivând ura față de Occident la fel cum arianismul era promovat ca naziști.

Închei aici, căci dezbaterea este mult prea largă pentru un amărât de articol pe blog, sperând că în loc de o pseudo-dezbatere se va vorbi și în alte părți despre soluțiile pentru eradicarea terorismului, despre intervenția la rădăcini, despre contracararea propagandei, despre sprijinirea musulmanilor reformatori, despre salvarea Europei de la un război civil, căci, exceptând dimensiunea, în Franța și Belgia asta pare să se întâmple.