Mesajul greșit cu ocazia Zilei Dezrobirii Romilor. Cum se poate transforma un discurs

Mesajul greșit cu ocazia Zilei Dezrobirii Romilor. Cum se poate transforma un discurs

Cuvintele au roluri sociale. Adesea inconștient, unele reușesc să transmită altceva decât intenția pe care ai avut-o. Contează dacă vorbești despre Burma, Birmania sau Myanmar, la fel cum contează vocabularul de înjurături pe care îl folosești – în ultimul caz, poți afla foarte multe informații în funcție de înjurătura folosită și modul în care este livrată.

În același timp, cuvintele nu definesc doar bariere între grupuri sociale, dar reușesc și să polarizeze. „Libertatea” are o semnificație diferită dacă ai fost printre câștigătorii tranziției democratice față de situația în care ai fost printre pierzători. În timpul pandemiei, dacă te refereai la vaccin ca „înțepătură” sau „ser”, dincolo de referințele descriptive, îți asumai o poziție pro- sau contra-vaccinare, o poziționare față de campania de vaccinare, chiar și față de modul în care te raportai la pandemie, de la un fenomen sanitar global la rezultatul unui plan, cu toate variațiunile existente. Fiecare partid reușește să polarizeze în funcție de limbajul pe care îl dezvoltă, căci cuvintele folosite exclud și au propria lor semantică.

Avem mesajul oficial transmis cu ocazia dezrobirii romilor, o amintire a unei legi progresiste a domnitorul Barbu Știrbei la 20 februarie 1856. Este un moment din istoria națională care merită amintit. Este un mesaj de interes public, fiind o contribuție semnificativă la amintirea acestui moment, la asumarea și recunoașterea unor evenimente istorice și la recunoașterea în prezent a rolului celei mai largi minorități de pe teritoriul României. Dincolo de cuvintele de lemn , care nu își niciun rol într-un context comemorativ, mesajul transmis de prim-ministru nu este neutru față de dezrobire și modul în care ne raportăm în prezent la minoritatea romă. Câteva exemple mai jos, unde explic opinia personală pentru care un astfel de discurs ar fi putut fi îmbunătățit și de ce ar fi fost bine să se întâmple acest lucru într-o societate bazată pe valori democratice.

„În mod paradoxal, instinctul libertății și neatârnării pare să definească cel mai pregnant spiritul romilor”, ne transmite prim-ministrul Nicolae Ciucă în acest mesaj. De ce autorul discursului și emițătorul său au ales vorbească despre instinct? Instinctul folosit în astfel de fraze arată un discurs rasist. Conform cadrului strategic al UE amintit în același discurs, există un angajament la nivelul întregii Uniunii Europene, inclusiv în România, de luptă împotriva rasismului. Nici nu este dificil de dovedit acest lucru, fără a face vreo judecată de intenție. Din contră, cred că autorul mai degrabă nu cunoaște aceste lucru, reluând o idee care părea că sună bine, probabil auzită prin popor. În primul rând, avem definiția din dicționar a ceea ce înseamnă „instinct”, comportament înnăscut caracteristic tuturor indivizilor unor specii. Romii, la fel ca orice alt grup omenesc, sunt însă oameni, fiecare om, de fapt, diferit. Fie acceptăm că „instinctul libertății” este o caracteristică universală a omului, ceea ce face discursul inutil, fals, căci nu este o particularitate a grupului, fie suntem rasiști. Vorbim despre instinct în etapele primare ale dezvoltării umane și despre instinct atunci când ne referim la animale.

Însăși asocierea cu ideea de libertate este problematică, căci nu găsim această combinație când ne referim la americani, ucrainene, sași, extratereștri. Găsim această asociere în doar câteva locuri: discursul oficial amintit, filmele despre Spirit și caii sălbatici din munți. Însă mai apare o problemă de natură politico-filosofică: instinctului i se opune rațiunea, iar de aici evident avem multe probleme în urarea transmisă de reprezenții noștri. Este o jignire, una care este fortificată prin referințele la „pasiunea firii”, „talentul artistic, în special la muzică și dans”. Devine chiar caricaturală această prezentare oferită celor ce sunt romi în viziunea Guvernului.

Paradoxal, următorul paragraf și-ar propune să respingă toate aceste asocieri făcute în același discurs, despre care se transmite că sunt respectate. „Să nu gândim prin prisma prejudecăților, să nu respingem ce este diferit, să nu aplicăm modele rasiste de judecată, să nu categorisim oameni în funcție de apartenența de orice tip, ci să ne bucurăm de ce are deosebit celălalt și să rezolvăm împreună probleme”. Însă discursul în care se face această afirmație conține și promovează de la nivel înalt un model rasist de judecată.

Mai sunt probleme în acest discurs care indică probleme în capacitatea de a transmite un mesaj pe un subiect complex, mai ales din prisma relației istorice și actuale a autorităților publice cu minoritatea romă. Rămână cel mai dezavantajat grup social, deși se investește masiv, ceea ce indică probleme la nivelul politicilor, programelor și proiectelor dedicate obiectivelor de dezvoltare ale comunității. O problemă este chiar descrierea momentului ca „dezrobirea integrală pe teritoriul național a ultimilor romi rămași în sclavie”, ceea ce este fals din punct de vedere istoric.