Limitele proiectului de țară propus de Iohannis

Limitele proiectului de țară propus de Iohannis

Comisia propusă de președintele Klaus Iohannis este contrastrantă. Pe de o parte, ai oameni foarte bine pregătiți, conectați la realitățile românești și europene, iar pe de alte parte ai o serie de persoane care s-au remarcat prin apărarea furtului.

Comisia prezidențială privind proiectul de țară a fost înființată acum câteva zile. Conține 23 de membri proveniți din mediul politic, civic și academic, fiind compusă din zece membri independenți, un reprezentant nominalizat de Guvernul României, câte două persoane nominalizate de formațiunile politice parlamentare. În total 23 de oameni. Comisia va fi condusă de Leonard Orban și Cosmin Marinescu, consilieri prezidențiali, și ar urma să se întâlnească în fiecare lună pentru ca la mijlocul anului viitor să prezinte un rezultat.

Nu neg importanța unui proiect de țară, deși ar trebui să fie cam clar de ce are nevoie România acum și cum se poate ajunge acolo. Ar trebui să fie un proiect care să se axeze pe o dezvoltare economică sustenabilă a țării, conectată la mediul european, cu accente puse pe creșterea nivelului de trai și a bunăstării generale a populației, ridicarea mediului rural românesc, investiții masive în educație, sănătate și infrastructură, necesare pentru convergență, atragerea fondurilor europene pentru realizarea unor proiecte cu impact real, reducerea inegalităților, sprijinirea minorităților române din toate statele din jurul României și apărarea drepturilor lor și punctarea unor linii de politică externă, căci România e absentă, izolată și incoerentă în această politică. Dar vom vedea care va fi rezultatul.

Revenind, există o vorbă din popor adecvată componenței Comisiei, una care zice că un măr putred strică o grămadă de mere frumoase. Cam așa este și cu selecția făcută de Administrația Prezidențială. Merele putrede le strică pe cele bune.

Îmi e dificil să înțeleg cum rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, apărătorul furtului lui Victor Ponta, a fost nominalizat ca membru al acestei structuri, un personaj care a fost împotriva soluției de plagiat dată de CNATDCU fostului prim-ministru Victor Ponta. Când cineva apără un act de corupție în public, trebuie să ai semne bune de îndoială asupra integrității și autorității acelei persoane.

Conservatorismul retrograd este marcat și de un discurs în care pur și simplu jignește generația tânără. Este o dovadă că nu are autoritatea să contribuie la realizarea unui proiect de țară. Ar trebui mai degrabă să analizăm care sunt motivele pentru care generația actuală tânără este derutată, lipsită de un viitor măcar un pic predictibil, lipsită de repere sănătoase, dezamăgită de ascensiunea unor impostori care nu își îndreaptă privirea spre interesul general și alungată din țară, o serie de frustrări trăite în continuare de mulți și din alte generații. În schimb, academicianul nominalizat pentru a face parte din Comisia prezidențială pentru proiectul de țară spune că generația Facebook este formată din „oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză”, o dovadă a neînțelegerii prezentului.

9 minusuri majore ale Comisiei prezidențiale pentru elaborarea proiectului de țară

În general, proiectul de țară care va fi propus de această comisie este unul ilegitim și voi oferi o serie de argumente în acest sens:

1. Nu a existat nicio dezbatere publică pe acest subiect. După o dezbatere publică  nestructurată de acum câteva luni în care toată lumea pronunța sintagma „proiect de țară”, fără să știe nimeni ce este, s-a așternut o liniște. Apoi s-a trezit președintele și a zis să ceară nominalizări din partea cât mai multor grupuri socio-politice care să alcătuiască un proiect de sus în jos. Zero dezbatere privind necesitatea acestei comisii sau a structurii sale.
2. Purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale a spus și cum va arăta la final acest proiect de țară, lăsând puțin spațiu de manevră membrilor comisiei. Va fi un document de viziune „despre cum ar trebui să arate România pe termen mediu și lung în raport cu statutul de membru al Uniunii Europene, dar luând în calcul realitățile de bază — Parteneriatul strategic cu SUA”.
3. Am amintit mai sus prezența unui membru care nu numai că a apărat plagiatul lui Victor Ponta și a jignit generația care ar trebui să beneficieze cel mai mult de pe urma proiectului, dar mai este contestat și pentru contribuțiile aduse în domeniul său de studiu, pentru servilismul politic și pentru competențele de management universitar.
4. Mediul de afaceri nu este reprezentat. Nu ai cum să conturezi un proiect de țară pentru România în absența implicării antreprenorilor, industriașilor, fermierilor și marelui capital din România (surprinzător, încă există). Dacă vrei să te aproprii de Republica Moldova, clar ai nevoie de ei. Dacă vrei să creezi un pol regional într-un anumit domeniu, nu ai cum să te lipsești de aceștia. Fără ei, rămâne un proiect birocratic, un raport care va fi uitat într-un sertar și care va ajunge, în cel mai bun caz, doar la mediul de afaceri din jurul partidelor politice. Ei sunt cei care vor încuraja inițiativa, care vor oferi modele în acest sens și care vor contribui la creșterea brandului de țară.
5. Comisia are 23 de membri: 22 de bărbați, 1 femeie, un raport care arată clar ignorarea aportului care poate fi adus de o serie de femei care s-au remarcat în domenii importante. Simbolic, este ignorată jumătate din resursa umană a acestei țări.
6. Distribuția geografică a membrilor. Sărind peste faptul că există universități și în alte părți, în afară de București, Brașov și Cluj-Napoca, se pare că proiectul de țară va fi făcut de un grup care are doisprezece membri din București, zece din Ardeal și unul din Moldova. Moldova, Dobrogea și Muntenia sunt ignorate. Este clar că un proiect de țară al Bucureștiului și Ardealului.
7. Autoritățile locale și regionale sunt absente. Înțeleg că se poate ajunge la acestea prin intermediul partidelor, care au conferințe ale aleșilor locali, dar există câteva foruri care înțeleg foarte bine problemele de la firul ierbii, probleme care, dacă nu sunt rezolvate, nu vor genera bunăstare pentru toată lumea. Și mă refer la structuri precum: Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România, Asociația Municipiilor din România, Asociația Comunelor din România, Asociația Orașelor din România. Și chiar dacă vor avea o atitudine conservatoare față de reforma administrației publice locale și regionale, acestea nu pot lipsi de la masa care va contura proiectul de țară.
8. Încerc să înțeleg de ce reprezentantul trimis de Guvernul României este consilier la PwC. Deci Guvernul României a nominalizat în Comisia prezidențială pentru elaborarea proiectului de țară un reprezentant al unei companii multinaționale. Este o problemă majoră, o dovadă a faptului că nu s-a înțeles că rezultatul trebuie să fie un consens public general pe temele principale. Nominalizarea unui reprezentant al mediului privat, indiferent de contractele de consultanță între Guvernul României și PwC, dacă sunt, în locul unuia al administrației publice centrale este de neînțeles.
9. Minoritățile. Bun, noroc că există în Parlamentul României grupuri ale minorităților și un grup al UDMR, dar selecția doar a celor cu reprezentare parlamentară este deficitară. Veți spune că sunt șaptesprezece grupuri minoritare reprezentate în grupul minorităților, însă am dubii că Partida Romilor Pro-Europa, prezentă în acest grup, este reprezentativă pentru romi. Dacă adăugam faptul că va fi reprezentată indirect și mai multe dubii. Dacă adăugăm și dosarele DNA care arată cât de bine erau conectate la realități, situația devine tristă. Ar fi fost importantă participare în Comisie a unor reprezentanți care chiar să aibă treabă cu minoritățile și nu numi cu cele naționale. Departamentul de Relații Interetnice ar fi putut fi un actor mult mai relevant. Ce facem cu minoritățile care nu au statut de minoritate națională? Sau cu cele care pur și simplu nu sunt reprezentante de cei care sunt în grupurile respective? Știm certurile din cadrul minorităților naționale și cum ajung în Parlamentul României persoane neacceptate.

Și să nu închei numai cu minusuri ale ideii prezidențiale: este bine că există tineri în comisie, o reprezentare politică variată (și incluse personalități diferite) și că a fost demarat acest proces, chiar dacă este unul ilegitim.