Când un corupt condamnat devine ideolog

Când un corupt condamnat devine ideolog

Adrian Năstase a fost prim-ministru, poate cel mai corupt prim-ministru pe care l-a avut România în istoria ei ca stat național. A fost președintele celui mai corupt partid din România în niște momente în care România era vândută contract cu contract, dar din care grupul din jurul său câștiga. Marile jafuri ale României au coincis cu momentele în care puterea era deținută de PSD, fie că vorbim de 1990 – 1996, de 2000 – 2004 sau de 2012 – 2015. Luați marile țepe și veți vedea că se încadrează în aceste perioade.

Ieșit din închisoare și văzând că, după lupte grele, apar cetățeni liberi în societatea românească, își folosește cunoștințele și experiența pentru a dezinforma, manipula și promova o agendă antidemocratică, iliberală și autoritariană. Practic, modelul promovat de Putin și Erdogan.

Vorbește de naționalism și suveranism, despre guvernare națională, amintește capitalul românesc distrus (oare de cine?) și tot felul de astfel de mesaje. Vorbește de racolarea studenților de universitățile din străinătte fără să amintească că mulți dintre ei pleacă tocmai din cauza sistemului corupt pe care l-a încurajat (dovadă fiind faptul că a fost conducătorul de doctorat al unui doctorand care și-a obținut titlul cu o lucrare plagiată masiv). Își pune întrebarea dacă PRU va trebui obligatoriu să preia în programul de guvernare proiectul de țară realizat de comisia prezidențială. Mai zice că trebuie redefinită relația cu Bruxelles-ul de parcă am performa în utilizarea fondurilor europene pentru proiecte cu reală valoare adăugată.

Acum și-a găsit un nou inamic: exponenții curentului pe care îl intitulează „sorosism”, ideologie despre care spune că „a furat societățile civile din multe state ale lumii”.

Citează un articol scris cu suficientă teorie marxistă gramsciană, deconectat de la realitate, în care spune cum s-a fabricat o elită conducătoare și a obținut hegemonia culturală prin controlarea discursului, societății civile și politicului. Articolul scris de Bogdan Duca, un personaj care scria și pentru Sputnik, canalul de propagandă al Moscovei, vorbește despre cum se găsesc în toate partidele sorosiști, acești „oameni de încredere, verificați ideologic” și propune recâștigarea societății civile.

Deja discursul și modul de prezentare îmi sună foarte cunoscut. Este exact mesajul dictatorului de la Ankara, Recep Erdogan, care nu are un Soros, ci un Gulen. Sorosismul la turci e gulenism. Și ce faci cu așa-zișii adepți ai săi? Guvernul îi pune pe liste negre, regizează lovituri de stat și îi aruncă în închisoare, după ce i-a concediat. Închid posturile de știri critice, distrug complet justiția independentă și nu mai permit universitarilor să iasă din țară. În Rusia lui Putin, opoziția politică și jurnaliștii critici sfârșesc împușcați. Nici Ungaria lui Orban, care are cam același inamic în imaginea lui Soros, nu tratează prea bine societatea civilă și opoziția.

Adrian Năstase propagă același mesaje pe care le întâlnești la alți apropiați ai Moscovei. Liniile de propagandă sunt identice cu cele expuse de Katehon, un site de propagandă dirijat de fostul ideolog al lui Putin, Alexander Dughin. Cele două personaje s-au întâlnit de câteva ori prin București.

Este evident ceea ce încearcă să promoveze: neîncrederea în Occident, în Uniunea Europeană, în NATO, în cooperare internațională, în dialog și transparență, neîncrederea în cei de lângă noi care aleg să își folosească drepturile și să se exprime într-un mod responsabil.

Pentru promotorii mesajului său, cetățenii nu pot fi decât niște captivi, fără opțiunea de a contesta și protesta măsurile luate de autoritatea politică. Este o viziune etatistă, dar cu o putere deținută de o nomenklatură, de un cartel politico-economic format din câteva grupări sau chiar una.

Nu vor condamna niciodată corupția și abuzul de putere, căci beneficiază de pe urma lor. Societatea deschisă este inamicul lor principal, cu tot ceea ce presupune ea: libertatea exprimare, libera asociere, presă liberă, cooperare internațională, drepturi civile și politice, libertate, piață liberă, antreprenoriat, egalitate de șanse, egalitate în fața legii, justiție independentă, separația puterilor în stat, cetățenie activă, democrație, dreptul de a întreba și sancțiuna prin vot și protest liderii politici dacă administrează prost banii pe care îi plătești prin taxe și impozite.

Iar mesajul lor este periculos. Îl auzim zilnic promovat de site-uri obscure, de lideri politici care pur și simplu nu înțeleg ce este democrația, de comentatori și analiști politici care ignoră principiile amintite în paragraful anterior, de televiziuni de știri precum Antena 3 și România TV, de formațiuni politice precum PRU, ANR, FN sau ALDE, de grupări minoritare din marile partide PSD și PNL.