Instituția prefectului a fost distrusă de PNL, USR și UDMR

Instituția prefectului a fost distrusă de PNL, USR și UDMR

Modificările legislative privind rolul prefecțiilor și prefecturii în ultimii doi ani au distrus, practic, această instituție așa cum fusese inventată și cum este practicată în țările dezvoltate ca reprezentant al Guvernului în teritoriu. Va fi greu de reparat ceva, ținând cont că cel mai mare partid de opoziției susține aceste măsuri, chiar dacă nu le-a promovat.

Astfel, politizarea excesivă a acestei instituții a fost reintrodusă. Impactul a fost vizibil în momentul în care prefecții trebuiau să acționeze împotriva liderilor locali. Timișul în pandemie a fost un exemplu clar despre cum interferența politică în activitatea executiv-administrativă a pus statul (de drept) pe butuci, cu Timișoara ca exemplu în care afilierea politică a contat mai mult decât legea, justiția sau dreptatea.

Schimbarea prefecților a fost unul dintre principalele demersuri ale prim-ministrului Florin Cîțu în momentul în care a încercat să întoarcă filialele județene USRPLUS/USR împotriva liderilor partidului care au decis să iasă la guvernare. În final, nu i-a ieșit, cu consecința pierderii de către Dan Barna a președinției partidului și speranța reîntoarcerii la guvernare, dar au fost mulți care s-au gândit destul de clar să rămână aproape de coaliție. În final, au fost schimbați după plecarea de la guvernare și numiți alții.

Dar au fost făcute și alte numiri în funcție de dinamicile din partidul care avea pixul în mână, departe de competențele profesionale sau vreun istoric dovedit al celor puși la conducere. Relațiile de rudenie, de clan, de prietenie, de partid, și combinațiile au înlocuit cerințele pe care le-ar fi cerut statutul de prefect. A fost fost crescut și numărul de posturi, introducând adjuncți, când problema principală a prefecturilor nu este numărul de șefi, ci calitatea și integritatea acestora.

Pentru ca povestea să fie completă, putem vedea acum cum copierea modelului de la consiliile județene și partide pentru replicarea sa în funcționarea prefecturilor nu rezolvă problemele. Din contră, eliberează prefecții și adjuncții acestora, puși politic, de responsabilități, dar nu îi oprește să își continue aranjamentele, continuând modelul feudal al administrației publice românești.

Ce urmează este destul de predictibil: va fi din ce în ce mai greu pentru centru, chiar și atunci când e reformist, să asigure implementarea și controlul implementării actelor pe care le adoptă. Iar fără acest lucru nu se poate spera prea curând la o reală eficiență a reformelor așteptate de populație.