Încetați cu tragedia geopolitică a României

Încetați cu tragedia geopolitică a României

Sunt o serie de argumente pe care nu voi putea prea curând să le accept fără să fiu împotriva lor. Mai exact, tot ce se rezumă la argumentele în care situația României este privită ca o tragedie geopolitică în care locul în care ne situăm și marile puteri din jurul nostru decid ceea ce se întâmplă. Nu cred în sfere de influență, în insulatori, table de șah, în alte constructe discursive care conturează o ideologie neterminată.

Nu, nici clima, nici geografia, nici „inevitabilitatea istorică”, nici jocul marilor puteri nu sunt vinovate pentru ceea ce se întâmplă pe-aici. Nu neg influența lor, este normal să existe, la fel cum unele state au o serie de avantaje în urma cărora încearcă să își multiplifice beneficiile.

Veți spune că există mai multe geopolitici. Perfect de-acord, dar majoritatea reușesc să aibă o serie de minusuri majore precum rolul pe care îl joacă societatea la un moment dat, predeterminismul și excepțiile nenumărate.

Prin intermediul unor canale culturale, deja anumite perspective geopolitice au devenit mainstream. Analizele din punct de vedere geopolitic sunt la ordinea zilei, iar geopolitica populară creionează o anumită înțelegere a acestui fenomen. Iar acesta este un mare păcat pentru că în loc să ne axăm pe ce putem face astfel încât să stimulăm dinamica de pe plan local, dăm vina pe alții pentru situația în care ne aflăm.

Unii critici ai perspectivei pe care o am asupra argumentele de acest tip vor spune că România chiar a suferit de pe urma geopoliticii. Și sunt de acord. Momentele de după al Doilea Război Mondial reprezintă un exemplu clar. Să spunem că și anii ’80-’90 au fost tot pe-acolo ca influență, iar intrarea în NATO și UE pot fi privite ca exemple de mișcări pe planul geopolitic cu un impact relevant.

Însă într-o democrație, geopolitica e o capcană. Suntem responsabili de propriul parcurs, suntem responsabili pentru propriile acțiuni. Depinde de noi să o luăm într-o direcție sau alta, depinde de noi să ne dezvoltăm sau să batem la ușile altora.

Citeam recent că 40% din români sunt la limita sărăciei. S-ar putea să fie mai multe persoane. Iar pentru asta nu e vina geografiei, nu e vina marilor actori, e vina trecutului și a prezentului, e vina oamenilor care l-au conturat astfel sau care nu au reacționat deloc. Exemplele bazate pe teorii ale dependenței, deși au niște fundamente solide unele, evită deplasarea la origine. Iar la origine avem o mare lipsă de expertiză și interesul egoist al multora de a-și păstra țara într-o stare de somnolența, de a opri orice reformă sau de a privi reforma fugind analize coerente și bazându-se pe propriul set de valori.