Când zic Mircea Cărtărescu, îmi vin în minte următoarele aspecte: scriitor român, postmodernism, critic, o conferință la Focșani acum vreo trei ani (sper să nu greșesc), personalitate amintită în rezolvarea subiectului al II-lea de la simularea de Bacalaureat având ca temă „rolul literaturii în formarea personalității umane”, „Orbitor”, „De ce iubim femeile”, „Frumoasele străine”, România.
Premiu elvetian pentru Mircea Cartarescu http://t.co/JOfXWUqQnQ
— Blidaru Madalin (@i4ever) July 3, 2013
Postam acum câteva ore pe Twitter un link către un articol din HotNews.ro legat de o știre care ar trebui să se afle în prim-planul redacțiilor românești. Dar, surprinzător, campania de denigrare a elevilor și profesorilor din România, rețeaua șpăgilor irelevante, accidentul produs de mașina unui fotbalist, evenimentele de club ale pseudo-vedetelor mioritice au continuat să apară pe primele pagini.
Mircea Cartarescu este castigatorul de anul acesta al premiului elvetian pentru literatura Spycher: Literaturpreis Leuk.
Premiul, considerat una dintre cele mai importante distinctii literare europene, este acordat de fundatia elvetiana Stiftung Schloss Leuk (Fundatia Castelul din Leuk), iar castigatorii obtin o bursa si dreptul de sedere la castelul din orasul Leuk timp de doua luni anual, pentru o perioada de cinci ani. Ceremonia de decernare a premiului va fi organizata pe 1 septembrie, iar laudatio pentru Mircea Cartarescu va fi rostit de Ernest Wichner, scriitor si traducator german originar din Romania, directorul Literaturhaus Berlin.
În final, recomand și articolul publicat de Academia Cațavencu, „De ce (nu) ne iubim contemporanii”.