Grecia: Argumentul cu orele de muncă lucrate

Grecia: argumentul cu orele de muncă lucrate

“Tsiprismul” va intra în istorie ca o formă mult mai amuzantă, populistă și europeană a chavismului. Reprezentantul bolivarianismului a reușit să introducă socialismul, cu câteva mutații importante, într-un loc dominat de dictaturi militare, precum America Latină. În același timp, și el avea un background militar, însă retorica revoluționară reprezintă, probabil, cel mai important aspect. Sunt mii de kilometri de la Caracas la Atena, însă retorica respectivă a funcționat împotriva unui establishment dominat de forțe de centru-dreapta, creștin-democrate, economic liberale și social conservatoare: Chavez l-a depășit pe Caldera, reprezentatul la acea vreme al Partidului Popular din Venezuela, iar Tsipras pe Antonis Samaras, reprezentantul unui partid de centru-dreapta, Noua Democrație, creștin-democrat, având numeroase similitudini.

Mulți comentatori și analiști ai crizei de Grecia aduc în discuție problema următoare: grecii sunt printre populațiile europene care au, în țara lor, multe ore de muncă lucrate. Problema cu orele de muncă este că orele de muncă nu reflectă activitatea propriu-zisă, nu reflectă productivitatea, nu reflectă inovația, nu reprezintă niciun motiv pentru care creditorii ia în considerare la masa negocierilor faptul că grecii sunt oameni muncitori. Iar pentru asta, aduc două situații în atenție.

Decalajul de productivitate

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) atrage atenția într-un raportul publicat recent asupra problemelor pe care le întâmpină productivitatea și care este viitorul productivității. Identifică numeroase elemente, printre care rolul politicilor publice, difuzia tehnologiei în economie, munca inteligentă ș.a.m.d.

Mi-a atras atenția un grafic pe care l-am pus imediat pe facebook. În principiu, acesta spune că diferențele mari între  venturile pe cap de locuitor reflectă decalajul de productivitate. Este, așadar, evidențiată, în tabelul pe care îl atașez, diferența procentuală între utilizarea forței de muncă și productivitatea muncii. În grafic, sunt distribuite statele din organizație, în care și Grecia încă mai este, iar comparația diferenței procentuale este făcută cu jumătatea superioară a OECD-ului. Se specifică, de asemenea, că PIB-ul per capita poate fi descompus în contribuțiile la productivitatea muncii (produs/oră) și utilizarea resursei de muncă, respectiv numărul de ore muncite de fiecare persoană1.

În cazul Greciei, avem, în discursul public din ultimele zile, faptul că sunt ore multe de muncă. Da, este adevărat,grecii, dintre statele considerate acum ceva timp dezvoltate, aveau cel mai mare număr de ore, în medie, lucrate din Uniunea Europeană. Problema este că în privința productivității, situația nu este așa bună, fiind asemănătoare cu statele foste comuniste – Grecia avea un PIB/capita (nominal) mai mare decât Polonia, statele baltice, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, la nivelul anului 2013, conform datelor Băncii Mondiale, prin urmare diferența procentuală este recuperată aici de celelalte -, Chile,  Mexic, Turcia.

O companie selectă pentru un stat care a beneficiat de o intrare în Uniunea Europeană în anii 80 si de ajutor de reconstrucție prin Planul Marshall, dar care nu a reușit să eficientizeze munca, să inoveze, să producă inteligent, să muncească inteligent

Inovație și difuzia inovației

Tot aducând în vorbă ideea de muncă inteligentă și inovație, avem două elemente (sau trei) când vorbim de Grecia și situația în care se afla.

Prima dintre ele este că Grecia nu inovează. Și cazul evident, evidențiat chiar de J. Sachs,un apărător al Greciei, dar care greșește nefăcând distincția între diferite modele de state ale bunăstării și neținând cont de contextul istoric, geografic și economic în care s-au dezvoltat modelele din sudul Europei, este că numărul de aplicații pentru patent-uri pe milionul de locuitori este de 69 în Grecia și de 917 în Germania2.

A doua problemă este difuzia inovației, adică modul în care tehnologiile și inovațiile ajung să fie folosite la scară largă în economie. Secretarul General al OECD spunea faptul că acesta este motivul pentru care încetinește productivitatea3 . Desigur, aceste două elemente sunt legate unul de celălalt, însă ai posibilitatea să imporți inovații și să le distribui la scară largă, însă problema mea este alta, pe care o pun sub semnul întrebării.

Cât de mult poți să inovezi în turism? Există exemple de bune practici la nivel global, însă cât de mult poți inova în și prin turism raportându-ne la nivel Greciei? Indexul Competitivității în Domeniul Turismului și Călătoriilor plasează Grecia, pentru anul 2013, pe locul 32 la nivel global4. Vorbim totuși de singurul domeniu din sectorul serviciilor care este relevant pentru Grecia: (în mod direct) 7% din PIB în 2014 și 9,4% din locurile de muncă5 sau (în mod indirect) 15,8% din PIB în 2011 și 18,4% din locurile de muncă și 14,3% din investițiile totale6.

Concluzionez prin faptul că este în interesul fiecărei persoane să muncească cât mai simplu, cu un efort cât mai mic și plătit cât mai bine, într-un mediu relaxant. Ideea munca de tipul acesta nu îți arată întotdeauna productivitatea și, mai ales, nu ai mereu un reper exterior. De altfel, pentru locurile de muncă plătite slab, nici nu e neapărat nevoie să existe o imagine din exterior, iar neexistând, ne trezim în situația României din anii 80 și cam în situația tuturor țărilor care au crezut că socialismul e calea.

Ceea ce este trist este că un stat din zona euro ajunge să se confrunte situația în care devine dependent de cei care i-au furnizat ajutorul de-a lungul timpului. Este un model de capcană a dezvoltării bazat pe proastă guvernanță. Mai mult, liderii pe care i-a ales ajung să creeze un dușman colectiv din cei care au furnizat ajutorul, iar propaganda merge mai departe.

1. OECD, 2015, The Future of Productivity, OECD Publishing, p. 11 [↩]
2. Sachs, J., 2015, July 7, Statemanship and the Greek Crisis, Project Syndicate [↩]
3. Gurria, A., 2015, July 6, Palabras de Ángel Gurría, Secretario General, OCDE, Conferencia Magistral sobre ”El Futuro de la Productividad” – Una Productividad de Todos y Para Todos, Ciudad de México, México [↩]
4. Blanke, J. & Chiesa, T., 2013, The Travel and Tourism Competitiveness Report 2013: Reducing Barriers to Economic Growth and Job Creation, World Economic Forum, p. xvi [↩]
5. WTTC, 2014, WTTC Data Gateway: Greece, World Travel and Tourism Council [↩]
6. OECD, 2014, OECD Tourism Trends and Policies 2014, OECD Publishing, p. 188,  DOI: 10.1787/tour-2014-en [↩]