Fondul Sino-Central-Est-European și câteva întrebări

Fondul Sino-Central-Est-European și câteva întrebări

Xi Jinping este probabil cel mai implicat și vizibil lider chinez de la Jiang Zemin încoace (unii ar spune de la Deng Xiaoping). Pentru cei care nu știu, fiecare lider chinez lasă ceva în constituția Chinei.¹

Pe lângă vizibilitatea internațională pe care o are și încrederea cu care promovează Drumul Mătăsii², Xi Jinping reușește să își consolideze puterea, atât practic, în special în urma campaniei anti-corupție din partid, cât și formal: la a VI-a Plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist al Chinei, comunicatul final surprinde rolul lui Xi Jinping ca nucleu în dezvoltarea Partidului Comunist, ca nucleu al Partidului Comunist și al Comitetului Central, chiar dacă rămânem în logica leadershipului colectiv, fiind un consens în rândul celor aproximativ 400 de lideri ai PCC.

Revenind cu capul mai aproape de sol, de solul românesc, vedem foarte clar poziționarea României și a Europei Centrale și de Est. Acum câțiva ani, fost prim-ministru Victor Ponta a semnat un memorandum pe mai multe proiecte de interes comun despre care se discută astăzi. Prim-ministrul Cioloș a vorbit la summitul 16+1 de la Riga despre accesul produselor agroalimentare românești pe piața chineză și nevoia sprijinirii cooperării la nivelul autorităților sanitar-veterinare pentru avizarea mai multor exportatori români. A mai amintit și de proiectul termocentralei de la Rovinari și de proiectul reactoarelor 3 și 4 ale centralei de la Cernavodă³.

Cel mai mare proiect din cadrul cooperării dintre statele din Europa Centrală și de Est și China, în valoare de 7 miliarde de euro conform memorandumului de înțelegere semnat  în 2015 de China General Nuclear și Nuclearelectrica, este proiectul pentru dezvoltarea, contruirea și operarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. Nu intru în discuția despre scopuri și acuzațiile făcute de Departamentul de Justiție al Statelor Unite. Este un exemplu tipic de proiecte de investiții în infrastructură, indiferent de tipul ei. Problema adevărată este cât de sustenabilă e, chiar dacă viziunea Chinei a acestor proiecte pe plan regional este clară, și cât ne vom permite să plătim noi și urmașii noștri pentru recuperarea investiției. Este clar că avem nevoie de investiții, dar suntem capabili să le proiectăm realist și adecvat? România a avut experiența Bechtel și dosarelor uitate de DNA în ceea ce privește Microsoft, EADS, Apa Nova și altele. Dacă nu învățăm nimic din ele și alegem ceva la fel sau poate cu riscuri mai ridicate, avem o imensă problemă. Ce facem dacă vom intra într-o logică în care ne defazăm de la obiectivele europene, având în vedere că oricum de la Bruxelles formatul 16+1 este privit cu suspiciune? Investițiile străine directe au limitele lor, fie că vin de la Washington, Paris, Berlin sau Beijing.

Premierul Li Keqiang a ajuns pentru prima dată într-o vizită oficială în Letonia, la Riga, pentru acest summit, într-un tur euroasiatic, unde a mai vizitat Kazakhstanul și Kyrgyzstanul, alte două elemente din puzzle-ul conexiunilor dintre China și Europa Occidentală, continuând călătoria la Moscova. A fost prima vizită a unui prim-ministru chinez în Letonia după ce și-a dobândit independența în 1991 și marcată de mcanismul de cooperare 16+1.

Sâmbătă, 5 noiembrie 2016, a fost anunțată lansarea unei companii tip holding financiar menite să finanțeze proiecte comune în regiune, urmând să ofere clienților diferite servicii financiare. Dar această cooperare financiară pentru finanțarea unor proiecte comune are o serie de chestiuni chestionabile:

• obiectivul sprijinirii proiectelor de conectivitate și producție în care vor fi cumpărate echipamente și produse făcute în China;
• principala bancă care va oferi fonduri va fi Banca de Comerț și Industrie a Chinei, cea mai mare bancă comercială, alături de alte două bănci chineze;
• nu se știe încă câte fonduri vor fi injectate în companie;
• fondurile care vor fi injectate vor fi atât remnibi, cât și euro, probabil mai mulți remnibi decât euro, continuând inundarea pieței europene cu remnibi.

Mă întreb dacă România va continua mișcare făcută de Polonia și Republica Cehă de a se angaja să facă contribuții financiare către această companie. Să nu uităm că România, prin Guvernul Cioloș, și-a schimbat poziția față de AIIB. De precizat că Sino – CEE Financial Holdings, administratorul Fondului China – Europa Centrală și de Est, urmărește că fondul să atragă 50 de miliarde pentru finanțare de mari investiții, momentan fiind discuții despre un angajament de prin 2013 privind o valoare de 10 miliarde de euro pentru acesta.

1. Îmi permit să scriu cu „c” mic pentru că nu vorbim de o constituție în adevăratul sens al cuvântului, la fel cum este un document insuficient pentru a analiza constituționalismul chinez (dacă am vrea vreodată să discutăm despre acest subiect), ci de un document care adaugă și rolul curentelor de gândire și ideilor promovate de anumiți lideri politici. [↩]
2. deși perspectiva pare să se schimbe în spațiul euroatlantic în relația cu China [↩]
3. Acum câteva zile, Fondul Proprietatea spunea despre proiectul discutat – nu despre orice proiect – că este nefezabil, alături de o serie de experți în domeniul energiei, venind cu date privind estimările prețurilor pe piață pentru viitor. Nuclearelectrica susține, însă, că vor fi beneficii pentru companie în urma investiției. În fine, proiectul este subiect de CSAT, de înțeles în contextul actual și ținând cont de reacțiile pe care orice deciziile le poate stârni [↩]