Falsa dezbatere despre impozitare progresivă

Falsa dezbatere despre impozitare progresivă

Discuția despre impozitare progresivă în România nu are treabă cu impozitarea progresivă.

În primul rând, semnificația impozitării progresive a rămas aceeași ca în perioada interbelică, anume câteva cote de impozitare pentru salariați, cu o limită superioară. Fie că este propunerea PSD, propunerea USR de zero taxe pe salariul minim, care reprezintă același lucru, sau de găurile date cadrului fiscal de PNL, discuția este o deturnare de la adevărata impozitare progresivă. Impozitarea progresivă presupune 1) destul de multe cote și 2) impozitare procentuală în funcție de încadrarea în acele cote. Nu despre aceasta este dezbaterea actuală.

În al doilea rând, discuția se duce în zona impozitării salariilor. Impozitarea progresivă nu se limitează la salarii, ci este în funcție de venituri. Intră aici și veniturile din dividende, și cele din veniturile de capital, precum și alte forme speciale precum drepturile de autor și altele. Impozitarea progresivă nu este doar despre nivelul de impozitare al salariilor, ci despre nivelul de impozitare a veniturilor.

În al treilea rând, România se remarcă prin problema confuziei dintre bunurilor companiilor și organizațiilor deținute și utilizarea acestora în scop personal. Numeroase lacune legislative sunt păstrate, făcând încă posibile vacanțe cu cheltuieli pe persoană juridică sau întreținerea autovehiculelor pe persoană juridică în timp ce sunt folosite de persoane fizice. Dacă faci acest lucru în Germania, s-ar putea să ajungi chiar la închisoare. Sunt două soluții în acest caz. Prima, dacă ai astfel de cazuri în companie/organizație, atunci calculezi valoarea acestor servicii și o impozitezi anual. Este dificil de aplicat. A doua este mai simplă: elimini lacunele și forțezi îmbunătățești monitorizarea și controlul. Astfel, dacă rămân resurse ale persoanelor juridice folosite în scop personal, amenzile la control să fie suficient de mari cât să fie descurajante față de a o eventuală ocolire a legii.

A patra problemă este reprezentată de veniturile cetățenilor români din străinătate, unde sunt mai multe categorii de activități cu regimuri diferite. Am putea învăța de la Statele Unite cum se procedează în acest caz.

Greu de crezut că aceste reforme vor fi făcute cu actuala structură parlamentară, mai ales când ai parlamentari care folosesc resurse ale unor persoane juridice fără să le declare nici măcar în declarația de avere, deși sunt obligați să facă acest lucru. Iar dacă se merge în direcția actuală din dezbaterea publică, rămâne ca până acum: doar proștii își plătesc taxele conform legii.