Educația românească de stat nu va muri

Discutăm foarte mult despre moartea a ceea ce numim sistemul de învățământ, această formă de îndoctrinare. Vrem să ne axăm și pe partea tehnică, dar proiectele de acest tip sunt privite cu ochii nepotriviți. Citeam recent un articol din care aflasem că programul „Alege-ți drumul” a avut deficiențe în Vrancea, de exemplu, și, culmea, acestea au fost legate de numărul de elevi care au optat pentru acesta.

Sistemul privat de educație vine din urmă și în România. Avem o explozie de grădinițe de vreo trei ani. Deja cele de stat mai fac față doar în mediul rural. Universitățile private au avut de suferit în urma modificărilor din ultimii ani, însă existe câteva bune, care oferă mai mult decât cele de stat.

Despre I-XII, nu putem să spunem prea multe: schimbări, agitație, necunoștințe, predare deficitară, lipsa practicii, examene neadaptate, lipsa interesului profesorilor și, cel mai mare dușman al sistemului educațional românesc, pe lângă sărăcie, este LIPSA INTERESULUI DIN PARTEA ELEVILOR.

Aceștia, împreună cu profesorii (iar eu numesc profesori doar acele persoane care, în ciuda salariului, fac mai mult, se luptă pentru mai mult, ajută, îndrumă și formează și au o metodă de predare centrată pe elev, nu pe numărul de crete de la tablă), pot schimba lumea. Pot veni. Lipsește educația non-formală, adu-o. Nu se fac suficiente ore cât să înțeleagă și ultimul elev, ajută!

Într-adevăr, este foarte bine să existe o piață echilibrată atât în privat, cât în sectorul public, dar nu trebuie să uităm de unde am pornit și ceea ce ne este oferit de către statul român… fără a cere nimic în schimb. NOI SUNTEM FACTORUL SCHIMBĂRII. Resursele umane, în ciuda potențialului financiar, pot schimba fața învățământului.

Atât timp cât vor există acești oameni cu inițiativă și cu atitudine, sistemul educațional românesc de stat nu va muri…

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.