Despre Wireless în școli, din mai multe perspective…

Articolul următor se bazează pe experiența mea de:

• elev;
• reprezentant al unor elevi;
• fost elev în mediul rural;
• dependent de social media;
• utilizator profesionist de Internet :).

Pornesc articolul acesta pornind de la o știre publicată de zoso și de Tudor, cărora le acord dreptate, dat fiind că este o măsură de imagine, în principal, iar întrebuințări mai bune ale fondurilor există (soluția cu wi-fi în unele spații publice este chiar recomandată). De asemenea, există studii care vin și zic NU internetului wireless în preajma oamenilor. Nu se va putea întâmpla asta. Tehnologia va fi mereu atrăgătoare.

Wi-Fi în școli… Thinking… Da, fondurile pot fi utilizate pentru îmbunătățirea condițiilor școlare și aici nereferindu-ne la Wi-Fi. Da, există o serie de avantaje și această măsură nu va veni decât ca promotor al intermediarilor din vânzarea smartphone-urilor, companiilor de soft și cele care asigură logistica operațională pentru wi-fi în școli. Comercial.

Există o serie de avantaje. Regula de bază ar fi ca  wi-fi-ul să nu existe în locuri în care sunt copii cu vârsta sub 12 ani. Afirmația aceasta nu se bazează pe  studii care să dovedească nocivul din wi-fi (experimente în acest sens care au fost dovedite există), ci pe faptul că elevul trebuie, până la o anumită vârstă, să fie capabil să se concentreze, să înceapă să își definească modul de învățare și să acumuleze niște cunoștințe de bază. Mai departe, chiar dacă are sau nu are wi-fi, apar alte aspecte ce trebuie luate în considerare când vorbim de dezvoltarea sa.

Wi-Fi-ul nu scade promovabilitatea. Vin cu exemplul liceului în care învăț, Colegiul Național „Unirea” din Focșani. Există Wi-Fi, deși sunt foarte mulți care folosesc 3G, iar promovabilitatea în ultimii doi ani (adică când la nivel național s-a situat în jurul procentului 45%) a fost de 100%. Cazuri mai existe. Unde s-a învățat și unde se dorește să se învețe, acest lucru se va face în continuare. Unde este cultivată perfomanța, nu nonvalorile, introducerea sau neintroducerea wi-fi-ului nu va crea probleme.

În mediul rural, Wi-Fi-ul nu poate crea decât deziluzii. Salariile fiind mici, interesele pentru tehnologia informației și mai mici, elevii vor fi distrași și distrați de Wi-Fi. Este bine să existe ca infrastructură, dar nu va aduce niciun beneficiu. Mai întâi ar trebui rezolvate problemele de ordin igienico-sanitar.

Accesul la Internet la școală poate încuraja folosirea informațiilor în timpul orelor într-un mod mult mai simplu, poți afla ceva foarte rapid. De asemenea, va încuraja discuția între elevi și profesori. Cum? Pentru profesorii care nu și-au adaptat stilul de predare timpurilor noastre sau pentru cei care nu pun accentul pe elev, prezența wi-fi-ului va fi un chin. Același lucru va fi în cazul elevilor fără cei șapte ani de acasă. Pe cealaltă parte, prezența wi-fi-ului va fi un plus.

Ce lipsește în școala românească? Diversitate. Sunt prea puțin specializări, neaxate pe nevoie și aptitudinile elevilor. Programa nu este adaptată la cerințele pieței și la prezent. Unele informații sunt învechite. Accentul nu este pus pe formarea individului și ajutarea acestuia să își găsească rostul în viață, ci pe acumularea de informații, prezentarea lor în forma în care au fost predate și pe faptul că 10 este excelentul, restul fiind teroare. Fals.

Într-adevăr, anul acesta va fi o promovabilitate identică la bac. Aproximativ, căci toți care dau doar bacul profesional pot fi considerați picați la cel normal. Adunându-i pe cei care nu îl trec pe cel național, putem spune că… nu s-a modificat nimic. Reforma nu se face în doi ani, ci în 12, cel puțin.

Încheind un articol despre wi-fi, o declarație fără cercetări, elevi și relaționarea acestora cu sistemul educațional actual, putem concluziona: nimic nu se va schimba. Chiar dacă există fonduri pentru introducerea oportunității, nu există persoane educate pentru a o folosi, nu există o modalitate adaptată locului pentru a o folosi, nu există interes pentru a o folosi în modul în care se poate dovedi un câștig pentru România.