Despre politica de coeziune, și despre planul pentru climă și energie, și despre altele

Despre politica de coeziune, și despre planul pentru climă și energie, și despre altele

Până în martie 2025, în cadrul evaluării la jumătatea perioadei programelor politicii de coeziune, România trebuie să revizuiască fiecare program sprijinit prin Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european plus (FSE+), Fondul de coeziune (FC), și Fondul pentru o tranziție justă (FTJ).

Alocările României prin aceste programe se ridică pe la vreo 30 de miliarde de euro. Pe lângă miliardele dispărute în ultimii ani, ce mai contează 30 de miliarde de euro, doar că, atunci când vine vorba de construcția unei economii și societăți funcționale, fiecare euro contează1.

Această evaluare va fi baza alocării definitive a finanțării Uniunii Europene pentru fiecare dintre aceste programe. Printre altele, această evaluare trebuie să ia în considerare provocările identificate în recomandările specifice de țară din anul 2024, precum și planul național pentru energie și climă. Este vorba de acele recomandări obligatorii, fiind rezultatul deciziilor Consiliului UE, adresate statului despre care se discută. La fel cum sunt obligatorii și țintele și jaloanele – sau cum au fost traduse aici – din Planul național de redresare și reziliență. Sau cum sunt la fel de obligatorii alte angajamente luate prin acorduri internaționale de diferite feluri, unele foarte relevante pentru destinația multor miliarde2.

Acum mai multe săptămâni, pe 9 noiembrie, am trimis Guvernului României și Secretariatului General al Guvernului o solicitare de acces la documente publice prin care am solicitat două documente relevante în această discuție, întocmai planul național pentru energie și climă. Am solicitat două documente relevante:

1. Recomandarea Comisiei Europene din 18 decembrie 2023 cu privire la proiectul actualizat al planului național în materie de climă și energie pentru România pentru perioada 2021-2023 și cu privire la consistența măsurilor României cu obiectivul de neutralitate climatică al Uniunii, și
2. Planului național integrat în materie de climă și energie pentru 2025-2030, versiunea aprobată și transmisă către Comisia Europeană în luna octombrie 2024, precum și numărul actului normativ prin care a fost aprobat.

Am trimis aceste întrebări întocmai pentru că acest plan nu era disponibil.

Până pe 27 noiembrie, nici Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului României, nici Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, către care a fost redirecționată solicitarea, nu au furnizat, din răspunsurile primite, vreunul dintre cele două documente, indicând responsabilitatea în curtea altora, deși legea spune altceva (detalii mai jos). Am cerut în mod specific versiunea aprobată, deoarece sunt niște obligații de îndeplinit pe tema asta, fără de care apare spectacolul cătușelor, pe de o parte, iar al doilea punct ține de ceea ce am citit pe site-ul Comisiei Europene, un document care ar fi traducerea acestui plan, dar care este o compunere în baza căreia nu poți nici să dai o notă de trecere la licență – fiindu-mi greu să cred că este ceea ce a fost trimis, mai ales că ar trebui să fie rezultatul unui demers ghidat de o ordonanță de urgență.

Am mai pus și două întrebări: modul în care organizațiile științifice și tehnice, precum și partenerii sociali și din mediul de afaceri au putut transmite contribuții, precum și data primei evaluări cu privire la implementarea planului.

La fel ca în cazul Planului național de redresare și reziliență (PNRR) sau în cazul îndatorării Guvernului în numele României pentru finanțarea deficitului Guvernului, realizat fără vreun control parlamentar, judiciar, și civil efectiv, eficace și eficient, ca în orice economiei de piață, costurile, la final, sunt suportate de întreaga societate prin diferite tipuri de taxe, în loc să ne bucurăm de beneficiile create în urma investițiilor și reformelor finanțate prin aceste împrumuturi, pe baza unor criterii minime de bună guvernare și dezvoltare sustenabilă. Merită amintit ce spune Constituția României, de exemplu, că suveranitatea nu poate fi exercitată de niciun grup și nicio persoană în nume propriu – același document care vorbește despre instituțiile de bază și interacțiunile între acestea, printre alte elemente importante – aparent necunoscute de cei care au capturat la propriu multe instituții, fără să înțeleagă măcar bazele comune ale limbii.

Într-o notă transmisă de Secretariatul Consiliului Uniunii Europene către reprezentanții statelor membre ale Uniunii Europene, din 27 septembrie, conținând Recomandarea Consiliului cu privire la politicile economice, bugetare, de ocupare, și structurale pentru România, cu proiectul recomandării provenit de la Comisia Europeană, este amintit chiar că:

„România a progresat în implementarea programelor politicii de coeziune și Pilonul european al drepturilor sociale, dar rămân provocări și disparități teritoriale semnificative cu privire la investiții și ocupare între regiunea capitalei și alte regiuni, precum și între zonele urbane și cele non-urbane. Este crucial să fie accelerată implementarea programelor politicii de coeziune și să fie întărită capacitatea administrativă la nivel regional și național. Prioritățile agreate în programe încă sunt relevante. Atenție particulară trebuie acordată îmbunătățirii managementului și asigurării sustenabilității în sectoarele de ape, ape uzate, și deșeuri. Este la fel de important să fie îmbunătățită productivitatea muncii și capacitatea afacerilor afacerilor de a invoa, printr-un accent pe sprijin țintit pentru afaceri, inclusiv colaborări public-privat și participarea în inițiativele europene de cercetare și inovare. Investițiile în rețeaua de cale ferată și în transportul urban sustenabil trebuie să continue să fie prioritizate, împreună cu protecția biodiversității.”

Acest document a ajuns și la Ministerul Economiei, și la Ministerul Mediului, și la Ministerul Finanțelor, și la Ministerul Educației, și la Ministerul Tineretului, și la Ministerul Afacerilor Interne, și la Ministerul Sănătății, și la altele, indiferent de denumirea lor. În schimb, nu este disponibil public în România – de ce?3.

Consiliul Uniunii Europene, care reprezintă instituția care aduce împreună toate statele membre ale Uniunii Europene4, recomandă României, fiind în seria recomandărilor obligatorii

„să ia măsuri în 2024 și 2025 pentru a accelera semnificativ implementarea programelor politicii de coeziune și planul de redresare și reziliență, inclusiv capitolul RePowerEU, și completarea reformelor și investițiilor până în 2026, asigurând guvernanță efectivă și întărirea capacității administrative. În contextul evaluării la jumătatea perioadei de programare a politicii de coeziune, să continue să se axeze pe prioritățile agreate, acționând pentru a aborda mai bine nevoile cu privire la locuirea socială, serviciile sociale aferente și dezvoltarea zonelor ubane mai mici, luând în considerare în același timp oportunitățile oferite de inițiativa Platforma europeană pentru tehnologii strategice, în vederea îmbunătățirii competitivității”.

Am primit ieri, 26 noiembrie, un răspuns din partea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor cu privire la faptul că Ministerul Energiei îndeplinește funcția de coordonare a procesului de pregătire și elaborare a acestui proiect, și, totodată, asigură comunicarea cu Comisia Europeană cu privire la implementarea acestui plan. În lege, iar Guvernul și autoritățile centrale, printre altele, nu sunt deasupra legii, sunt precizate și competențele ministerului acesta, plus că are competențe sectoriale partajate, mai există și niște legi privind politicile publice – relevante acestui proces. Primesc în răspuns și trimiterea către ordonanța de urgență prin care a fost făcută această desemnare. Responsabilități în implementarea măsurilor prevăzute în plan, conform ordonanței, revin și Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, printre multe altele. Dar care plan?

Mai mult, ușor tragic, Transelectrica și Transgaz, printr-o ordonanță de urgență – nu am văzut și legea de aprobare de către Parlament -, sunt operatori economice desemnați cu responsabilități în implementarea măsurilor prevăzute în plan. Trecem așa de ușor peste conflictele evidente între obiectivele private și obiectivele publice? Deși vorbim de un plan care ar trebui să fie consistent cu obiectivele Uniunii Europene de neutralitate climatică, pe lângă multe aspecte problematice, atât în baza dreptului României, cât și al Uniunii Europene, și alte obligații internaționale. Recomand celor interesați să citească evaluarea proiectului de plan transmis la finalul anului trecut și se vor convinge că nici ceea ce a fost trimis în luna octombrie a acestui an nu a fost un demers serios. Nu mai vorbim despre nevoia unei discuții oneste inclusiv despre capacitatea acestor operatori economici desemnați, și în ce măsură desemnarea respectă prevederile legale, să nu mai spunem alte puncte.

Vorbim despre același plan invizibil, cu privire la care am trimis acea solicitare, care nu doar că afectează măsurile din aria de climă și energie, dar are implicații asupra îndeplinirii altor obligații internaționale – asumate fie prin același tratate care stau la baza legislației care dă acel plan, fie prin alte tratate internaționale asupra cărora exista o obligație de a veghea asupra, fie cu privire la îndeplinirea altor obligații, precum cele asumate prin acordul de parteneriat dintre România și Comisia Europeană. Însă discuția despre coerență și consistență este alt subiect.

Dar dincolo de obligațiile internaționale, nu am aflat nici măcar numărul actului prin care a fost aprobat. La fel cum nu îmi dau seama nici dacă ultimele guverne ale României au fost învestite de Parlament în mod constituțional, ori respectând cerințele legale.

1. Sunt 31,5 miliarde de euro în Acordul de parteneriat 2021-2027, anunțat într-o parte a mass-media ca semnat acum câțiva ani, dar documentul respectiv este o glumă la o primă lectură – personal, nu am găsit hotărârea de guvern prin care a fost aprobat, la fel cum nu am găsit acordul pe site-ul indicat de punctul de contact – în general autorități publice naționale – în România este o companie privată, societate cu răspundere limitată [↩]
2. Sunt costuri ale politicii de personal din fruntea statului, indiferent de nivelul la care sunt, dar uneori sunt costuri prea mari, chiar greu de suportat dacă te mai uiți cum Biroul Procurorului Public European se ocupă doar de pișcoturi până acum în România [↩]
3. Mă întreb ce date au luat și de unde au provenit, căci, indiferent de instituția de statistică la care ne referim, minimele standarde nu au fost îndeplinite. Plus că punctele de expertiză științifică, și chiar și analitică la niște minime standarde, probabil ar contrazice această afirmație [↩]
4. Nu credeam că este nevoie să reafirm acest lucru în anul 2024 [↩]