Despre două filme de la Festivalul Filmului European

Doresc să amintesc două filme pe care le-am vizionat în cadrul Festivalului Filmului European, ediția 2015. Nu voi face comentarii pe ele sau recenzii, ci le voi aminti pentru că merită văzută. Diferă foarte mult unul de celălalt, dar le recomand cu plăcere pentru că cinematografia europeană chiar are cu ce să iasă în față.

15 anos y un dia

Filmul spaniol despre care spuneam că mi-a atras atenția atenția în momentul în care am anunțat Festivalul Filmului European s-a ridicat la măsura așteptărilor. Mi-a amintit de momentele petrecute pe alte meleaguri și, totodată, mi-a conturat imaginea pe care mi-o făcusem din trailer. Este un film despre provocările din viața de zi cu zi, dar, mai ales, despre greșelile făcute de oameni și impactul lor. Este un film despre familie, onoare și dezonorare. Urmărește trei generații și, cumva, etapizează în trei pași aceste provocări. Îl recomand.

Reuniunea

Reuniunea mi-a atras atenția prin focusul pe impactul emoțional avut pe termen lung pentru persoanele care sunt excluse din comunitățile care se formează în școală, care sunt victimele hărțuirii. Filmul suedez compensează și prin tehnicile cinematografice folosite, iar faptul că este real îl ridica mai sus. Vorbim despre impactul pe termen lung, despre deficiențele sistemului educațional, despre etichetele care sunt puse în școală, despre ipocrizie și frică. Sunt multe stări aduse în discuție de acest film și bine face că le amintește.

Festivalul Filmului European continuă cu alte proiecții până pe 14 mai 2015. Merită să le vedeți. Eu le-am ales pe acestea două în funcție de timp, dar sunt sigur că merită fiecare. Selecțiile vin din diferite locuri. Închei prin ceea ce am auzit în momentul în care ieșeam din cinematograf: „mama Europa e darnică zilele astea”. E darnică întotdeauna și doar e astfel momentan.