Despre copiii rămași în România și alocațiile din Austria
În UE, nu există în acest moment libera circulație a beneficiilor sociale.
Faptul că sunt agreate anumite scheme transfrontaliere în anumite privințe, de exemplu pensiile, este altă poveste, dar acum nu vorbim de un stat federal.
De la 1 ianuarie, în Austria, a intrat în vigoare legislația privind ajustarea nivelului alocațiilor pentru copiii nerezidenți ai muncitorilor din acest stat în funcție de costul mediu al vieții din țara de rezidență a copilului.
Altfel spus, dacă părinții au plecat la muncă în Austria și au lăsat copiii în România, alocațiile copiilor vor fi calculate în funcție de situația din România, nu vor primi alocația la nivelul din Austria.
Contrar criticilor aduse acestei măsuri, care afectează o parte a cetățenilor români care muncesc acolo, legislația respectă dreptul european. Nu reprezintă o piedică directă sau indirectă asupra vreunei libertăți fundamentale și nici a principii care stau la baza Uniunii Europene, indiferent de taxele plătite de părinții rezidenți non-cetățeni. Copilul nu are niciun contract direct cu Austria sau cu Uniunea Europeană, iar indirect Austria își face datoria de a oferi plățile pentru alocație, însă ajustat la nivelul țării în care locuiește copilul.
Asta nu înseamnă că autoritățile de la București nu pot depune eforturi pentru a rezolva această aparentă inechitate. Dintr-un punct de vedere personal, însă bazat pe o serie de evoluții în plan social, economic și politic din alte state europene și având o oarecare idee despre funcționarea Uniunii Europene, indiferent cine ar fi la guvernare la București, șansele de a obținere un beneficiu în favoarea cetățenilor români sunt minime în această situație.
Soluția rămâne rezidența copiilor alături de părinți, o abordare normală în întreaga Europă (și o investiție importantă din punct de vedere social), ceea ce, în general, va fi mult mai costisitoare, având în vedere salariile și beneficii mai mici primite de lucrătorii est-europeni, o realitate evitată în discursul public. Ideea de dumping social este paranormal în discursul public din România, deși se vede clar de ani buni în Europa Occidentală.
În privința măsurii, vor urma și alte țări, căci de câțiva ani este un întreg efort la nivel european pentru evitarea unui „race to the bottom” în privința drepturilor sociale ( !o formulare care merită reținută) și o opoziție a statelor dezvoltate față de măsurile care implică transferuri de resurse. Este o realitate că plasa de siguranță în materie de măsuri sociale în țările gazdă este afectată negativ de o liberă circulație lipsită de măsuri de reducere a diferențelor structurale și în țările de origine, însă demonstrația presupune o altă discuție.
Madalin Blidaru
Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.