Despre cerșitul de investiții pentru Aeroportul Otopeni și TAROM

În ultimul timp, am evitat să comentez toți norișorii politici care apar deasupra României, fie că vorbim de revoluția anti-evaziune, de spectacolul improvizat în numele dreptății sau perlele scoase de reprezentantul României ales în noiembrie. Am spus că mi-aș retrage votul, dar tot nu aș avea ce să fac cu el.

Victor Ponta se plimbă zilele acestea prin zona Golfului. S-a întâlnit cu șeici, a criticat la Al-Jazeera politica europeană cu privire la migranți (sunt curios dacă a citit pachetul de soluții promovat de Comisia Europeană, despre care s-a vorbit, probabil, și la Consiliul European la care, România, ca al VII-lea stat din Europa a fost printre cei șapte care nu și-au asumat nimic) și, ceea ce mi-a atras atenția, a discutat cu șefii mai multor companii aeriene despre pachetul Aeroportul Otopeni – TAROM.

sursa imagine Photosebia / Shutterstock.com

La Doha, a vorbit cu CEO-ul de la Qatar Airways. La București, a vorbit cu Turkish Airlines. A anunțat că urmează să vorbească cu cei de la Emirates și de la Etihad (primele două companii aeriene din UAE). Își dorește să salveze TAROM-ul și să continue investițiile în Aeroportul Otopeni, ceea ce este necesar. De altfel, e o datorie a lui ca guvernant. Problema e ca nu asta e soluția. Nu prea e ok să mergi la cerșit investiții și la anunțat posibilii cumpărători de faptul că propui listarea unui Aeroportului Otopeni și a TAROM. Iar argumentația cu închiderea companiilor ungare și bulgare, alături de dificultățile care mai sunt prin zonă (Air Serbia, Air Moldova) sunt greșite din prisma interesului național, în primul rând, apoi din prisma României, care este deasupra statelor amintite anterior. Dacă doreai să promovezi bunul management al acestei companii, nu te jucai cu managementul lor. În fine.

Veți spune bine, bine, e liberalizare. Problema nu e asta. Ideea e că ne jucăm cu un punct  pentru dezvoltarea României, un punct de interes național și chiar regional, un punct strategic, un aeroport și o companie națională. Sunt argumentele de ordin economic, dar sunt și cele de ordine strategic și securitar. Personal, nu aș fi niciodată de acord cu un acționariat majoritar și chiar minoritar cu o pondere importantă pe acest domeniu. Indiferent de logica cu care acționează premierul român (cea a naționalizării la nevoie, care e greșită, sau cea în care chiar crede că listarea pachetului respectiv ar aduce un plus), nu trebuie să uităm de nevoile pe termen lung. De altfel, Aeroportul Otopeni nu este Oltchim.

Dacă tot avem nevoie de investiții, de ce nu folosim din excedentul de 0,69% din PIB  de pe primul trimestru sau din bugetul, bănuiesc, oricum alocat pentru investiții strategice. Plus fondurile europene ale căror linii de finanțare, prin România, nu prea s-au deschis, deci am pierdut deja doi ani din 2014-2020, tot din vina guvernării.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

One Reply to “Despre cerșitul de investiții pentru Aeroportul Otopeni și TAROM”

  1. Am vazut si eu subiectul disputat pe multe canale media. Eu consider ca adevarul este undeva la mijloc si ca se poate gasi si alta solutie decat cea propusa.

Comments are closed.