Despre Brazilia, Amazon, incendii de pădure, Macron

Despre Brazilia, Amazon, incendii de pădure, Macron

Trăim în zilele în care informația circulă uimitor de repede. Mai mult, avem acces la foarte multă informație în foarte multe forme. De câțiva ani, sunt la modă imaginile la o rezoluție foarte bună din satelit. Poți vedea foarte multe lucruri, inclusiv fumul din cazanul lui Gheorghe Dincă din 25 iulie 2019, de la Caracal. Hărțile sunt atractive, iar cu mesajul potrivit poți genera foarte multe reacții, unele disproporționate. Cu cât sunt mai alarmiste, cu atât prind mai bine aceste imagini. Uneori, ajungi să folosești inclusiv imagini din anii precedenți pentru a genera efectele dorite.

Pădurile au ars mereu. De câteva mii de ani, le ajută și oamenii din ce  în ce mai mult. Mai mult, ard disproporționat. Și câteodată mai ard intenționat, uneori intenționat la scară industrială, alteori artizanală. Mai mult, apar tot felul de dileme morale: locale și internaționale, economice și sociale, intrageneraționale și intergenerațional, politice și propagandistice.

Anul acesta, în lipsă de subiecte importante peste vară și în „mood”-ul ecologist care a cuprins întreaga planetă, presa a relatat despre incendii de pădure. California. Spania. Siberia. Brazilia. Africa. Desigur, uneori relatarea a fost părtinitoare și tot presa a acționat ca frână la distribuirea unor exagerări.

Așa se face că în preajma unei regiuni G7, incendiile din zona amazoniană au atins preocuparea opiniei publice internaționale. Vinovatul? Președintele Braziliei, Jair Bolsonaro, un polemicist pe acest subiect prin  natura orientării politice. A spus că în goana după bani, e posibil să mai fie ONG-uri rele și alte organizații care mai dau foc la anumite zone de pădure. Că o parte dintre acestea sunt de origine  umană, deci puse intenționat. Și a mai intrat în conflict direct cu președintele Franței, Emmanuel Macron, punând sub semnul îndoielii intențiile acestuia, într-un mod pragmatic, în apărarea suveranității naționale, ca răspuns la propunerea unei alianțe internaționale pentru protejarea pădurii tropicale: Brazilia nu este „o colonie sau un tărâm al nimănui”. Mai mult, a arătat inclusiv ineficacitatea Franței de a face față incendiilor de pădure din Guyana franceză (prin comparație, Guyana franceză are un teritoriu cât o treime din cel al României).

Rămân câteva observații de bun simț în această discuție:

  • eforturile internaționale pentru conservarea ecosistemelor sunt binevenite și necesare, inclusiv sprijinul financiar; uneori, însă, sprijinul financiar vine cu constrângeri imposibil de acceptat și ai de facut alegeri ca decident politic (a se vedea constrângerile cu care au venit cele 20  de milioane pentru Brazilia); subsidiaritatea contează, la fel și presiunea internațională; există o serie de mecanisme internaționale de sprijin și de reacție deschise binevoitorilor;
  • imaginea este mai complicată. În sezonul uscat, sunt comune focurile spontane. Mai există și focurile intenționate de diferite origini. Mă gândesc la complicata relație cu populațiile indigene, la relația cu fermierii locali și cu interesele industriale. Guvernul Braziliei s-a mobilizat, a acceptat și ajutorul internaional; focurile din 2019, până acum, au fost sub nivelul mediei ultimilor 15 ani;
  • Amazonia nu este doar Brazilia. Degeaba pui toate tunurile pe Brazilia, dacă în țara unui cocalero socialist aflat la putere din 2006, Evo Morales, Bolivia, incendiile au depășit nivelul Amazoniei braziliene. Amazon este și Columbia, cu care Brazilia s-a coordonat destul de bine.  Probabil electoratul muncitoresc din Bolivia va fi fericit de oportunitățile agricole rezultate din urma acestor incendii. Mai mult, mai sunt focuri și în Africa, cu DR Congo și Angola în top. Cele mai multe sunt focuri rezultate din practicile agricole vechi și ieftine folosite pentru curățarea terenurilor;
  • să nu uităm de alte evenimente de pe plan internațional, evidențiind acordul comercial de liber schimb dintre UE și Mercosur, întâmpinat cu mare opoziție de agricultorii și ecologiștii francezi, căci ar aduce soia, carne și altele mai ieftine în Europa; impunerea unor bariere suplimentarea în calea comerțului liber pentru protejarea economiei franceze în zona agricolă, de preferat niște tarife legate de situația conservării Amazonului, face parte din mecanismele de presiune care sunt la îndemâna decidenților. Mai este situația economică internațională, cu accent pe riscurile pe care le poate aduce războiul comercial dintre SUA și China asupra dimensiunii Amazoniei.

Mai sunt și altele aspecte de adăugat. Subliniez doar cele trei propuneri cu care venise președintele francez în cadrul summitului G7: mobilizarea membrilor G7 pentru a crește finanțările disponibile pentru împădurire cât mai repede, dezvoltarea unor mecanisme de prevenție mai puternice în fața incendiilor, găsirea unei forme de bună guvernare, incluzând ONG-uri, populații autohtone și oprirea proceselor de despădurire industrializată. Propuneri de altfel ok, dar ar trebui să aibă un cuvânt de spus și beneficiarii, măcar în baza ideii de subsidiaritate. Și poate că discursul ar putea fi mai moderat, întrucât folosirea unor termeni precum „ecocid” radicalizează și polarizează niște subiecte față de care există un larg consens – cum ar fi conservarea mediului și a ecosistemelor.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.