De ce președintele, prim-ministrul și ministrul justiției greșesc

De ce președintele, prim-ministrul și ministrul justiției greșesc

După ce Tribunalul București a clasa o hotărâre judecătorească pronunțată pentru clasarea Dosarului 10 august, un val de atacuri la adresa puterii judecătorești au apărut în spațiul public, în toate mediile. Radicalizarea prin intermediul rețelelor sociale contra unei puteri a statului și împotriva profesioniștilor din sistemul judiciar este de remarcat. Atacurile au fost întreținute de majoritatea parlamentarilor și europarlamentarilor, în special cei de la PNL și USRPLUS, precum și de prim-ministrul Florin Cîțu, ministrul justiției Stelian Ion și președintele Klaus Iohannis. Practic, puterile executive și legislative au lansat un atac coordonat împotriva puterii judecătorești de la umbra coordonării de partid. Mesajele celor trei șefi executivi au mers până la a contesta hotărârea judecătorească și conținutului ei, precum și oportunitatea politică a ei. Ca politician, într-un stat de drept și într-o democrație, și, mai ales, ca decident, nu ai contești conținutul unei hotărâri judecătorești pentru că „vinovații nu plătesc”. Nici nu știm vinovații pentru ce.

Mitingul politic neautorizat și neasumat de nimeni, contrar dispozițiilor legale, din 10 august 2018 rămâne în imaginarul colectiv al multora. Nu știm pentru ce a fost acel protest, căci diaspora a lipsit de la mitingul diasporei. La fel, au lipsit și măsurile efective luate în sprijinul diasporei de cei care și-au construit carierele politice în baza acelei demonstrații. În acel caz, jandarmeria a acționat în mare parte adecvcat. S-au văzut respectarea tuturor pașilor atunci când un protest ar putea degenera în violență, de la avertizări timpurii, inclusiv sonore, la pregătirea unor efective adecvcate, ținând cont de riscurile manifestației și motivele politice lansate de multe grupuri de protestatari. Reacția din Piața Victoriei este una normală la protestele din Europa Occidentală în fața unor asemenea riscuri și atunci când situația scapă de sub control. Demonstranții violenți au reușit chiar să pună la pământ reprezentanți ai forțelor de ordine și să îi fure arma din dotare. Alte obiective ce puteau fi folosite ca arme au fost găsite acolo și ne amintim și pregătirea unor dintre cei care au atacat forțele de ordine sau a celor care au încercat să intre în perimetrul Guvernului României asemenea cazurilor unor state eșuate.

Nu neagă nimeni că au fost și protestatari pașnici. Din contră, unii dintre ei, condamnabil, și-au luat copiii minori și i-au folosit ca scuturi umane.  Așa ceva nu se face, mai ales că opiniile politice îți aparțin ție, iar minorul respectiv nu a avut ocazia să își formeze discernământul. Plus că nu se folosesc copiii ca scut uman în demonstrații, indiferent dacă sunt pașnice sau nu.  La fel, nu neagă nimeni că e posibil să fi fost anumite anumite răspunsuri disproporționate ale jandarmeriei în privința controlului protestului atunci când începuseră atacurile demonstranților.

Interferența substanțială a politicienilor aflați în executiv și legislativ este de neacceptat într-o democrație și într-un stat de drept. Continuă, însă, un război al narațiunilor privind ceea ce s-a întâmplat acolo și, dincolo de asta, este un conflict care nu ține cont de ceea ce înseamnă conviețuirea într-o societate organizată democratic. Atacurile principale sunt lansate din partea celor amintiți deja. Mai mult, se încalcă niște reguli de bază ce țin de reținere în discursul politic. Este evident că președintele prin declarațiile făcute a călcat din nou pe Constituția României. La fel, presiunea ministrului justiției asupra procurorilor și, totodată, a magistraților este fără echivoc împotriva principiilor statului de drept, ale democrației și ale ordinii constituționale. Nu suntem în secolul al XV-lea să îi tragem în țepe pe cei responsabili fără un proces corect. Era proceselor politice s-a încheiat în 1989.

Ca o paranteză, este neclar și pentru ce să plătească. Șefii jandarmeriei au fost oricum sancționați disciplinar atunci, deși este destul de neclar cum au acționat greșit. Că pot fi antrenați mai bine pentru controlul mulțumilor este altă discuție, una care nu merge în direcția celor pe care partidele care controlează executivul și legislativul și-o doresc pentru ca unii sau alții să plătescă. Prin reducere la absurd, presupunem existența acelor mega-abuzuri. Și unii, credem noi, ar trebui să plătească neapărat. Ce fel de măsuri sunt într-o democrație în afara celor disciplinare și judiciare? În principiu, niciuna.

Se vorbește despre mers la CEDO și acționat statul în judecată pentru lipsa unei anchete efective. Văd că discursul acesta este scris de unii consilieri politici sau politicieni din USRPLUS. Mă tem că respectivii nu cunosc jurisprudența CEDO și nici ce înseamnă „anchetă efectivă”. Tocmai a avut loc ancheta efectivă. Cazul este comparat cu dreptatea făcută Laurei Codruța Kovesi la CEDO, doar că este o echivalentă falsă, căci acolo nu vorbim de criticile despre care strada consideră că le cunoaște. Sigur, se pot duce la CEDO, chiar le recomand dacă persoanele vătămate se consideră nedreptățite, însă au nevoie de niște motive întemeiate. Mă tem că aici lipsesc. Au fost mai multe persoane rănite. Dar s-a întâmplat după avertismentele jandarmeriei, treptat, după ce protestatarii pașnici afectați au refuzat să respecte niște minime măsuri de protecție în cazul unor demonstrații de acest tip.

Cu ocazia aceasta, mi-am amintit de un fost coleg care ajunsese în spital după un protest violent pe străzile din Hamburg de acum câțiva ani.  Eram la un curs centrat pe asigurarea controlului polițienesc și al ordinii publice, mulți, de pe diferite continente, cu propriile lor experiențe în diferite cazuri. Critica violența la care ajuns în stradă și măsurile de menținere a ordinii publice, dar știa că nu are vreo șansă în instanță, chiar dacă nu a fost în prim-planul agitatorilor. Era conștient de faptul că nu a fost un înger la acel protest. Sigur, nu merita să ajungă în spital, era de dorit să nu se ajungă o demonstrație violentă, dar astfel de manifestări scapă de sub control și este nevoie ca cei care asigură ordinea publică să fie bine pregătiți și să știe cum să reacționeze în cel mai bun mod, cel mai pașnic și cel mai eficient.

P.S.: Nu există „independența sistemului judiciar în fața percepției publice”. Justiția nu se face în funcție de cererea mulțimii precum cere ministrul responsabil de portofoliul justiției în Guvernul Cîțu. Nu trăim într-un regim iacobinist, ci într-unul democratic, bazat pe lege.