Cum vom interacționa cu China în 10 ani?

Cum vom interacționa cu China în 10 ani?

Politica României are tradiția exceselor. S-a întâmplat în perioada interbelică, când alinierea cu Germania a depășit multe limite acceptabile chiar și acelor timpuri, s-a întâmplat la instaurarea stalinismului, când tranziția a fost una dintre cele mai dure din Europa Centrală și de Est, s-a întâmplat după căderea regimului comunist. Problema nu este alinierea în spatele unor puteri regionale sau globale relevante acelor timpuri, ci modul în care acest lucru se traduce în plan intern, de cele mai multe ori nevoile locale fiind ignorate, iar ambițiile de politică externă ajung să fie duse la extrem, forțând niște ochelari de cal de care decizia politică, politicile publice și acțiunea politică nu pot scăpa.

În prezent, o problemă fundamentală este că generația implicată politic care vine din urmă poartă acești ochelari de cal în raport cu China și, în general, față de tot ceea ce nu înseamnă UE, SUA și Rusia, nu că ar cunoaște suficient de bine și ar avea legături relevante și cu acestea. Discuția nu este despre a alege o tabără în defavoarea celeilalte, căci vor fi o serie de astfel de alegeri, ci de a gestiona o astfel de relație în toată complexitatea sa. Este ceva ce Polonia, Ungaria și Cehia reușesc să facă foarte bine, însă care nu doar că nu se vede din România, dar nu există. Peste aceste probleme ce țin de gestionarea complexității acestor relații, cu moderație acolo unde este cazul, există și riscul de cutremure, unde nu este bine să ai fundația construită inadecvat și, mai ales, fără vreo poliță de asigurare în fața unor incidente mai complexe.

Întrebarea cum vom interacționa cu China peste un deceniu este relevantă pentru că este a doua economie a lumii, a doua putere globală, aflată în creștere, cu un rol geostrategic în plină evoluție. Tensiunile actuale privind rolul Chinei pe plan global vor trece, fiind o serie de tematici pentru care includerea Chinei este esențială, la fel cum este participarea SUA sau a Uniunii Europene, teme pentru care interacțiunea cu China la nivel politic va necesita un cadru și niște minime relații pe baza cărora această legătură politică să se contureze. În prezent, aceasta nu există, dincolo de cele dominate de corupție, iar în perspectivă percepția publică asupra Chinei se va înrăutăți la un nivel irațional chiar și pentru cei care au mize în această competiție geostrategică. Nu putem, de exemplu, discuta despre combaterea poluării fără intervenții la nivelul lanțurilor de aprovizionare din China, la fel cum tranziția ecologică din China va avea câteva efecte nedorite pentru consumatorul român. Însă, retoric, cine să discute și să pregătească soluțiile unor astfel de dileme când ochelarii de vedere sunt înlocuiți cu ochelarii de cal?