Cine scrie comunicatele G7?

Chiar dacă cine compune, cine contribuie, cine tastează și cine decide ce include în comunicatele G7 nu sunt mistere, apar o serie de întrebări despre capacitățile celor care emit aceste declarații. Problema nu este legată de conținut, ci de forma sa. În trecut, mesajele transmise de forumuri rare și de impact precum G7, care reunește cele mai puternice economii libere din rândul statelor democrate, în frunte cu SUA, erau livrate cu claritate și, adesea, fără cuvinte inutile. Acum avem o schimbare de stil.

Să folosim ca exemplu comunicatul miniștrilor de externe din G7 în urma reuniunii pe care aceștia au avut-o la Münster în data de 4 noiembrie 2022. Concluziile sunt comunicate fără probleme, dar apar elemente de stil și de scriere care denotă neînțelegeri la nivelul problemelor discutate, iar unele dintre ele strânesc chiar reacții amuzate ale celor care ar trebui să fie îngrijorați de conținutul mesajului.

Exemple.

„… ne angajăm să protejăm drepturile tuturor, inclusiv ale celor mai vulnerabili”. Este important de precizat că limbile folosite de G7, cei mai vulnerabili sunt parte a totului și, ținând cont de angajamentul pentru democrație, protecția celor mai vulnerabili este subînțeleasă, altfel nu ar fi democrații. Ar fi fost suficient „ne angajăm să protejăm drepturile tuturor”, fiind și Ucraina inclusă în această mulțime.
„Violations of universally agreed and legally binding fundamental principles such as peaceful cooperation, sovereignty, self-determination, and territorial integrity are unacceptable”. Această afirmați, chiar dacă este de preambul, ridică numeroase probleme. Unele dintre aceste puncte nu sunt principii, cum este cazul cooperării pașnice – este o acțiune, nu este acceptată universal, și nici nu poate exista vreo formulă de constrângere pentru asigurara respectării sale. Mai mult, ONU spune ca principiu abținerea de la amenințarea cu forța sau folosirea forței în relațiile cu alte state, cu totul altceva. Rezolvarea disputelor prin mijloace pașnice poate include sau nu cooperare. Iar despre faptul că astfel de încălcări sunt inacceptabile, este prea evident să fie repetat, dacă nu există o altă problemă neamintită.
„We are clear in our commitment to hold those responsible for egregious violations of such basic principles of international law to account.” Este un alt elemente de preambul, problema este că acest enunț angajant nu este chiar atât de clar în practică. Mai mult, este o confuzie între principii ale relațiilor internaționale, ale sistemului Organizației Națiunilor Unite și ale sistemului legal internațional bazat pe ONU. Cu asigurarea răspunderii, este mai complicat, căci trebuie să ai mecanisme să faci asta, neexistente în criza actuală din Ucraina, și să faci asta conform legii, ceea ce este imposibil.
„Through these attacks, Russia is trying to terrorize the civilian population.” Anterior, comunicatul menționează atacurile Rusiei asupra civililor și infrastructurii civililor, prin urmare această afirmați este inutilă, dacă nu încerci să compui beletristică. Este iarăși evident că atunci când civilii se confruntă cu rachete pe deasupra capetelor și sunt afectați de acestea, sunt terorizați. Faptul că este o acțiune menită să terorizeze civililor, deși ar putea necesita căutarea unor dovezi asupra intenției, este, din nou, evidentă, căci războaiele prin natura lor terorizează.
„We also condemn the violation of Moldovan airspace”. Cineva din UE sau din Ucraina a ținut să adauge această afirmație în comunicat. Dintre tot ceea ce se întâmplă în Ucraina, multe mai grave și nemenționate, faptul că o rachetă interceptată de sistemul ucrainean de apărare antiaeriană a căzut pe teritoriul Moldovei este nesemnificativ, mai ales când Moldova are o parte din teritoriu sub ocupația celor care au lansat racheta.
„Russia’s irresponsible nuclear rhetoric is unacceptable”. Apare aici o problemă narativă cu disocierea retoricii de acțiune. Premisa acestei afirmații este că vorbim de retorică folosită de dragul retoricii, nu ca avertisment. Însă doctrina militară rusă include folosirea armelor nucleare pentru protejarea intereselor naționale, în numeroase cazuri. Este doar retorică sau acțiune de descurajare transmisă ca avertisment? Evident că folosirea armelor nucleare este inacceptabilă, a spus toată lumea acest lucru, de la Vladimir Putin la Joe Biden, mai puțin câteva state europene, dar problema este că normalizarea discursului nuclear încurajează banalizarea folosirii armei nucleare, cu efecte devastatoare.

Lista este mult mai mare. Problema este că aceste documente ajung să dilueze substanța mesajului prin formă, adesea din cauza unor negociatori slab pregătiți și a unor politicieni și consilieri politici pe măsură.