China și lupta împotriva poluării
Un factor necunoscut în privința luptei împotriva schimbărilor climatice este cât de mult contează activitatea umană în oprirea procesului schimbărilor climatice. Oamenii de știință sceptici cu privire la schimbările climatice pun niște probleme foarte bune. Cu toate acestea, există dovezi empirice ale impactului schimbărilor climatice și poluării, cele mai vizibile fiind fenomenele meteorologice extreme, cele nemaiîntâlnite în epoca măsurătorilor sau poluarea extremă din unele orașe1.
În contextul semnelor de întrebare puse de noul președinte al Statelor Unite, Donald J. Trump, asupra schimbărilor climatice (nu le neagă, ci spune că nu este sigur cât de mult sunt provocate de activitatea umană), este interesant de urmărit cum vor evolua eforturile în acest sens. Uniunea Europeană are planuri ambițioase în tranziția la o economie verde, în privința decarbonizării aerului și nu numai. Statele Unite sub Barack Obama reușise să bată palma cu Xi Jinping, președintele Republicii Populare Chineze, înainte de decembrie 2015, momentul în care s-a semnat Acordul de la Paris.
Rămâne de văzut care sunt planurile viitoarei administrații americane în privința tranziției la o economie verde. Sau cu ce viteză vor continua angajamentele. Este cert că vor continua, dar rămâne de văzut viteza, căci impactul se resimte asupra statului federal, statelor federate, multinaționalelor, IMM-urilor, cetățenilor.
The New York Times a amintit acum câteva zile un plan de investiții de 360 de miliarde de dolari în surse de energie regenerabilă până în 2020, cu impact asupra locurilor de muncă create (vreo 13 milioane de noi locuri de muncă în acest sector), reducerii creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră, atingerii obiectivelor celui de-al XIII-lea cincinal privința în privința procentului de energie folosită, obținută din combustibil nefosili.23
Context4
La nivelul anului 2011, China devenise deja de ceva timp cel mai mare emițător de dioxid de carbon la nivel global, în urma proceselor de ardere a combustibilului fosil, fabricării cimentului și arderii gazelor. Astfel, 28% din emisiile din aceste surse aparțineau Chinei, 16% Statelor Unite, 10% Uniunii Europene, 6% Indiei, 6% Rusiei, 4% Japoniei.
Sectoarele economice cu cele mai mari emisii de gaze cu efect de seră sunt reprezentate de cel al producerii electricității și căldurii (25%), agriculturii, silviculturii și altor utilizări ale terenurilor (24%), industriei (21%), transporturilor (14%).
- poluare ce s-a mai întâmplat și în alte părți; de exemplu, povestea din Marea Britanie cu Clean Air Act din 1956 și smogul de la Londra din 1952 [↩]
- Forsythe, M., 2017, ianuarie 5, China Aims to Spend at Least $360 Billion on Renewable Energy by 2020, The New York Times [↩]
- Tinajie, Ma, 2017, ianuarie 5, China raises its low carbon ambitions in new 2020 targets, China Dialogue [↩]
- US Environmental Protection Agency, 2016, august 9, Global Greenhouse Gas Emissions Data, epa.gov [↩]