Cenzura informațiilor politice în Franța

Cenzura informațiilor politice în Franța

Nu sunt fanul Marinei Le Pen, însă mă aștept ca mâine aceasta să aibă în jur de 40% din preferințele electoratului francez. Are un mesaj de transmis și un program care oferă o alternativă problemelor sistemului politic francez. Electoratul va decide dacă este rândul ei acum, peste câțiva ani sau niciodată.

În același timp, reacția mass-mediei franceze este groaznică, o trădare a ceea ce înseamnă informarea imparțială a cetățenilor. Trecând peste exagerarea și supraprezentarea unor subiecte negative ale candidatului Frontului Național, mass-media franceză aprobă tacit cenzura și neinformarea publicului cu privire la unele subiecte de interes național.

Mass-media franceză nu distribuie informațiile despre continutul scurgerilor de informații

Am verificat ziarele de circulație zilnică pentru a vedea dacă apar informații despre ceea ce s-a întâmplat. Informația nu este prezentată decât câteva locuri sub forma primului atac informatic la adresa unui candidat, fără nicio informație cu privire la conținutul documentelor.

La Tribune are pe prima pagină titlul „Pirații încearcă să-l destabilizeze pe Emmanuel Macron publicând documente interne”, însă fără nicio specificarea conținutului documentelor. L’Opinion a publicat poziția de victimizare a platformei politice En Marche, cea care susține candidatul liberal. Libération, născut din mișcarea din 1968, explică precedentele, oferă indicații despre cum se poate vota împotriva lui Le Pen și orientează vina spre susținătorii lui Trump din alt-right-ul american. Comuniștii își justifică, oarecum logic, votul pentru liberalul Macron și se roagă ca înfrângerea Marinei Le Pen să fie la o diferență cât mai mare; nimic despre documentele scurse. Le Figaro vorbește despre răspunsul promis de Francois Hollande, anunțând că a avut loc un atac al piraților și nimic altceva în afară de eforturi de a aduce la vot oameni pentru Macron. Deși ar putea găsi în conținut material de tabloid, Le Parisien explică doar cum au fost transmise informațiile de la „extrema dreaptă” și conspiraționiștii americani la WikiLeaks.  La Croix spuen doar cum creștinii sunt în favoarea lui Macron, în timp ce Les Echos are un mesaj puternic pro-Macron, anti-FN. Le Monde, la fel, amintește în trecere de atacul informatic.

În acest context, ceea ce fac aceste canale de propagandă este să cenzure toată esența independenței și jurnalismului de calitate. Întreaga presă franceză națională este, pe față, împotriva candidatului Marine Le Pen și cu o susținere, tot pe față, a candidatului Emmanuel Macron.

Comisia de control a campaniei electorale spune că diseminarea acestor informații înseamnă încadrare penală

CNCCEP, comisia care spune că „veghează egalitatea de tratament a candidaților de către stat și legalitatea propagandei electorale”, s-a reunit și a ieșit cu un comunicat public de dimineață în care spune că distribuirea și redistrubirea acelor informații este susceptibilă de încadrare penală. Ne mai avertizează că poate conține informații false, să nu ne bazăm pe ele și face apel la media și la cetățeni să fie responsabili, altfel ultimii se pot expune infracțiunilor penale.

În tot acest timp, Francois Hollande, președintele actual, promite represalii la adresa celor care se fac vinovați de această situație. Chiar sunt curios cum le vor aplica și, totodată, cum a fost posibil ca informațiile să fie hăcuite, știindu-se necesitatea unei protecții suplimentare a comunicațiilor echipelor de campanie.

Campania din Statele Unite, cu toate incidentele sale, a fost mai transparentă ca aceasta. Informații esențiale despre candidați au fost transmise publicului fără intervenția vreunei autorități de cenzură, în timp ce unii candidați au optat chiar pentru publicarea tuturor emailurilor transmise în perioada în care dețineau o funcție publică.