Ce va rămâne după pandemie?

Ce va rămâne după pandemie?

Recent, Fondul Monetar Internațional a publicat raportul privind perspectivele globale ale revenirii economiei. Ne interesează în particular datele României, dar și ceea ce se întâmplă la nivelul european. De un an, guvernanții nu mai comunică datele de pe o poziție neutră, ci aleg să manipuleze constant opinia publică. Facebook încurajează decepția și manipularea. După revenirea prognozată pentru anul următor, dacă pandemia nu va mai face ravagii și anul viitor, se va menține tendința de descreștere a creșterii economice anuale. Creșterea investițiilor publice până în 2025 rămâne modestă. Anul acesta, în pofida unor presiuni deflaționiste considerabile, inflația rămâne aproape de 3%. Lipsește dezbaterea despre inflația bună și inflația rea în spațiul decizional din România, iar politicienii par să o alimenteze pe cea rea.

Șomajul nu își va reveni în următorii cinci ani la nivelul de dinainte de pandemie, conform estimărilor FMI, aici fiind necesară și discuția despre cei aflați în afara pieței muncii ignorați complet de decidenți începând cu 2004. Deși într-o ușoară creștere nominală, veniturile guvernamentale vor scădea ușor ca procent din PIB până în 2024. Acest lucru este contrar tendințele europene. Cheltuielile estimate sunt și ele în scădere, doar că mult mai mult față de venituri. Dacă pentru 2020, împrumuturile guvernamentale nete sunt estimate la un necesar de 9,5% din PIB, în toți anii următori vor rămâne peste 7% din PIB. Datoriile se vor acumula și ajungem la punctul cel mai important: în 2025, datoria publică va depăși 65% din PIB-ul României. Acum doi ani ajunsese la 35%. Anul acesta ajunge la 45%. Nominal, va crește și deficitul de cont curent în aceeași perioadă. 

Acesta este viitorul economiei subdezvoltării, ușor ascuns într-un larg consens politic. Reforme structurale nu sunt făcute. Într-un an de guvernare, modul în care se guvernează în România a avut de suferit. Niciun proiect major nu a fost lansat în mai bine de un an.  Jumătate din această perioadă a fost în afara pandemiei, cealaltă jumătate a fost în pandemie, în care am văzut incapacitatea de a guverna în toată splendoarea ei și în toată tragedia publică.

Datele de mai sus nu iau în considerare câteva evenimente majore care se vor petrece în curând: creșterea nevoii de finanțarea în urma măsurilor economice populiste promovate de PSD-PNL-PMP-PRO și nici plusurile la datoria publică venite din finanțările prin programul de redresare.

Degeaba vin Dacian Cioloș și USRPLUS cu promisiunea în viziunea de țară cu aderarea la euro până în 2030, căci nu vei mai fi îndeplinit la momentul stabilit nicio condiție. În timp ce transmiți în fiecare zi populisme, uiți realitatea, deși se vede foarte clar de la Bruxelles, dacă știi și unde să te uiți. Acest lucru se întâmplă deși există inconștiența națională privind impactul social al trecerii la euro, impact pentru care nu sunt deloc pregătiți.

Investițiile în sectorul public lipsesc în România.  Planificarea este făcută la fel de dezastruos, de parcă intențioant ar dori cineva să nu existe viitor aici. Cine își închipuie că va putea doar cu un București, care oricum consumă din ce în ce mai multe resurse din cauza proastei administrări, să crească nivelul de trai al țării se înșeală. Investițiile din fonduri publice naționale au ajuns la un nivel aproape irelevant, în timp ce cele din fonduri europene sunt alocate fără a respecte principii economice de bază. Am ajuns în pandemie să dăm milioane de euro pe ventilatoare la firme fantomă, ventilatoare care bineînțeles nu au mai ajuns. Iar festivalul finanțării companiilor în pandemie fără condiționări ridică mari semne de întrebare. Alături de avalanșa de dereglementare și lobby-ul puternic la Bruxelles pentru dezvoltare în acord cu circumstanțele naționale, vom ajunge dependenți de gazele rusești în două decenii (nici nu contează că vor veni pe conducte din est sau din vest, atât timp cât vor fi cele mai scumpe din regiune, plătite de cei care au mai rămas pe aici să stingă lumina).

Va veni momentul în care sprijinul pentru dezvoltare din fondurile UE va fi redus drastic, căci apar și alte nevoi, mult mai necesare decât susținerea baronilor fondurilor europene din România, baroni ai nepăsării dezvoltării economice, sociale și politice din țară. Este o iluzie să credem că vom avea spitale ca afară datorită postărilor de pe Facebook ale unor europarlamentari români. Uitați ce s-a întâmplat la Suceava, un baronat PNL, în care spitalul de acolo a căzut primul înainte să înceapă lupta împotriva COVID-19, o investiție lăudată inclusiv de Cotroceni. Este aceeași Suceava în care preocupările de mediu sunt pentru tăieri ilegale și încălcarea reglementărilor europene, dar și pentru transportarea cetățenilor în condiții inumane către Aeroportul din Cluj în afacerea Sparanghelul. Ei, bine, sparanghelul va fi cules automat în zece ani și nu va mai fi nevoie, dar cui să îi pese de educație și de alte nevoi publice, cu siguranță nu Parlamentului actual și viitor.