Ce facem cu ghetoizarea orașelor românești?
Mă plimb prin diferite orașe și observ cum ghetoizarea se accentuează. Chiar și în locurile unde am locuit mai mulți ani, situația nu pare să se fi îmbunătățit, deși au trecut mulți ani, iar bugetele aflate la dispoziția autorităților locale sunt semnificative. Mai mult, chiar nu cred că există opoziție față de organizare și acțiune comunitară care să rezolve aceste probleme.
Mai mult, pe fondul gentrificării altor zone, tendința de ghetoizarea în zonele care rămân mai ieftine își menține sprijinul în rândul populației locale și a migrației către aceste zone accesibile sau apropiate. Nu rezolvă, însă, această dinamică migratorie problema ghetoizării, din contră, există mai degrabă forțe centrifuge pentru cei care nu se mai încadrează în profilul acelei zone.
Lipsește o abordare coerentă privind această problemă la nivel național. Autoritățile locale pot acționa, dar au nevoie de un impuls. Deja există obișnuința normalului în aceste condiții, dar nu este deloc normală situația. Vine cu oportunități reduse pentru noua generație, cu servicii publice de mai proastă calitate și, pe termen lung, cu irosirea capitalului uman de acolo. Pot veni niște îndrumări de la nivel central? Desigur, dar ar fi nevoie de o abordare integrată la care să contribuie cu recomandări autorități centrale din domenii diferite (Dezvoltare, Economie, Social, Educație, etc.), precum și cele locale.
O strategie pentru ameliorarea ghetoizării ar putea fi adusă în dezbaterea publică și ar genera interes, dincolo de mediul academic și comunitățile deja preocupate de această temă. Are potențialul să implice și decidenții politici. Degeaba îți propui în programul de guvernare să oferi granturi pentru mașini cu 7 locuri, dacă beneficiarii se află în zone și condiții în care nu își permit nici să achite utilitățile. Ajung politicile pentru familie să se transforme în realitate în mecanisme de redistribuție de jos în sus sau cu circuit închis, generând mai multe probleme.
